Zid vid (starea sistemului) 10

Încerc
să-mi mişc picioarele
de-amorţite ce sunt.
Unul merge, celălalt nu.
Dar nu-i aceeaşi minte
care le spune? Cui
călcâiul i se supune? Ce-i
acest blocaj, în căpăţâna-mi de ce-i
un ambuteiaj? N-am
conexiune cu propriile glezne, satelitul
a căzut luat de bezne, semnal
este de-o liniuţă, abia
pot să m-aşez pe-o băncuţă. Şi,
acolo, zidul mă-nfăşoară
c-o senzaţie de frig, ca steluţele
de gheaţă pe geam, iarna
răzuind cu gheruţele
lor diamantine ochiuri prin zid.
Şi închid. Resetez
comunicaţiile-n vid. Nu
funcţionează. Un beculeţ roşu
care indică starea sistemului
clipeşte, mă tem că nu voi putea
să mă redeschid, că
voi rămâne prins, şi acid
ca o baterie uzată
în zid.