Zid vid (calcani) 9

Sunt foarte supărat, cumva
am senzaţia că bateriile mi s-au terminat.
Nu mai pot reda acel dans al pisicii fără coadă
nu mai prind corcoduşele, căzându-mi
în palmă: Valurile s-au blocat, stau
încremenite ca-n poză într-un zid
cam ciudat,
blocurile se-unduiesc, bărcile abia
mai plutesc, şi trec milioane, pline de calcani
într-un flux nevăzut de ani. Sunt
foarte supărat - cred că nopţile au plecat, că stelele
se duelează-ntre ele, văd
până la capăt, adevărul adevărat. Acela
că nu putem fi aici, că nu
ne-a fost dat.