M-am întâlnit, pe stradă, cu mine
mâncam o caisă, cum, Doamne, mi-am zis
să nu fiu eu la o bere, să fumez
cum să mănânc o caisă, în public
să lipsesc de la
datorie? Ce va crede
lumea despre mine?
Mă va considera laș?
Sau ăsta-i, poate,
un semn că îmbătrânesc, că
mă dizolv odată cu
anii, că nici frunzele
nu mai au aceeași
culoare ca-n tinerețe
că, în general,
tinerețea nu există decât
când ai pierdut-o.
O caisă, o simplă
caisă
ronțăită lent, în
mers, îți poate
da senzația c-ai
intrat deja-n zid –
c-ai fost șters.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu