Locurile viitoare

E ceva ciudat. Da, foarte ciudat. Mă culc şi nu mai ştiu unde să mă trezesc. Am aţipit astăzi, jumătate de oră, acasă, şi când m-am trezit, pe întuneric, mi s-a părut că sunt în apartamentul din Florenţa. M-am şi ciocnit de zidurile care nu se potriveau, mental, cu acel spaţiu. Alteori am crezut că sunt în vechea mea casă de la Cireşica, şi căutam clanţele uşilor de lemn. Aşteptam, parcă, şi pisica care sărea în pervaz, să înfulece peştişorii prăjiţi. M-am trezit la Buzău, dintr-un pat îngrozitor de moale. Până şi-n camera mea de cămin de la Viena m-am trezit într-o noapte, căutând irlandezele care au făcut duş acolo, împreună. M-am trezit în Predeal, la Silistra. Cam în toate locurile pe unde am stat. Ceea ce-i şi mai ciudat este că m-am trezit şi-n locuri unde n-am stat. Pe care nu le (re)cunosc. Să fie, oare, locurile mele viitoare?