Am sentimentul, cumva
că suntem sortiţi pieirii
că ne vom întâmpina
miresele, mirii
deja în sicriu.
Că cel viu va fi numai
cel care nu mai e viu.
Vom scoate un miau
un ghiorlau
de salut
de la bun început. Vom
schiţa cu lăbuţele
micile noastre, drăguţele
desene în aer.
Vom zgâria oglinda
pe care suntem profilaţi.
În apa ei
până la urmă vom fi
scufundaţi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu