Stăm agățați, ca niște rufe
de-un curcubeu
nu se mai știe
cine ești tu, cine sunt eu.
Până când ne zgârâie pisica
cu lăbuța ei, mica.
Proiectată, ca o umbră
pe-un cer fără sfârșit, din
care ne-agață indefinit.
Cu gheruțele, cu străduțele
orașelor pe care nu le vom mai vedea.
Pisica
asta e rea.
"Am doar drepturi, nu și obligații"
Acum o oră
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu