Când se trage cortina
și se stinge lumina
apare jivina
veverița, găina
felina, delfina
albina, sublima
senina
pasăre cântătoare.
Suntem un cântec ce moare.
Nimic n-o să ne mai coboare
din munte, brazii cei deși
nu vor mai fi niciodată aleși
să ne răcorească
vor fi lemn de foc, iască.
Nu vor mai fi animale
ca să ne pască.
Putem doar avea
un sfârșit senin.
Ne putem scurta
acest chin.
Aici, în propriul lucru
al intangibilului
ne aflăm casa
coasa, mireasa
mieroasa. Stăm cocoțați
pe scânduri, agăţaţi
printre rânduri.
Mințile noastre ce ard
sunt călărite
de-un leopard.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu