Polenizând
dimineţile
înfruntând
singură ceţile
albina,
divina,
caută
lumina.
Ştim că nu ştim, că firul de iarbă
călcat nu va mai fi nicicând ridicat
că exploziile solare nu
vor mai naşte un alt soare.
Ştim că totul este pierdut
şi ceea ce am lăsat să treacă
ne va face
ne va face
imigranţi în propria lume
că ne vom spune nouă înşine: „pleacă!”
Şi vine albina, ne-nţeapă
delicat cu acul ei, polenizând
dimineţile, căutând
vieţile care caută
lumina
albina
divina.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu