O aştept pe divină
în vizuină
mă întreb cu ce o să vină
dacă va schimba autobuzu-ntre staţii
dacă va avea fibrilaţii
gândindu-se numai la
cum să mă roadă.
Moartea-i prietena mea
o aştept de cândva
în vizuină, ghemuit, crispat
definitiv predat.
Ceea ce am văzut acum nu vom mai vedea
niciodată
nici corcoduşii, nici florile de sori
împânzind câmpurile, nici pescăruşii cântând.
Nu
facem decât să dăm roată propriului univers,
să vedem
numai ceea ce am văzut deja, din mers.
În vizuină
nu este lumină, dar întunericul
luminează mai tare, ca
o lumânare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu