Emil Cioran: Il Nulla. Lettere a Marin Mincu

Tocmai apărute la Mimesis Edizioni din Milano, sub îngrijirea şi în traducerea lui Giovanni Rotiroti, cu o postfaţă de-a mea şi un apendice al lui Antonio di Gennaro. Scrisorile astea, dintre 1987-1989, dintre Marin Mincu şi Cioran, dublate şi de-o întâlnire pariziană, au o istorie lungă. Au fost transcrise şi traduse (acolo unde era cazul, fiindcă Marin Mincu îi scria lui Cioran numai în română, iar acesta, ocazional, i-a răspuns tot în română) de soţia mea, Camelia Adriana Ţuglea, publicate în Viaţa românească, şi reluate, cu o amplă prezentare, de Marin Mincu în ultimul său (monumental) volum, Cvasitratat de/spre literatură (2009). De acolo, au fost extrase şi traduse de Giovanni Rotiroti, care le-a propus editurii Mimesis, unde deja apăruseră Lettere al culmine della disperazione. În ceea ce priveşte postfaţa mea, intitulată Il post-illusionismo di Cioran, în traducerea aceleiaşi Irma Carannante, căreia îi mulţumesc încă o dată, porneşte de la o apreciere hâtră a lui Cioran: "Vattimo are oare dreptate să mă eticheteze drept postmodernist? – Post-iluzionist ar fi mai exact", care, consider, ar putea cheia unei "poetici" esenţial afirmative a demersului "nihilist" cioranian. Poate că il nulla este totul, tocmai fiindcă totul este nulla, poate că, a-nihilându-se, ele nu defăşoară decât un ritual amoros.