A cincea veselie

(ispitirea graalului)

N-am fost supărat niciodată pe îngeri
că sunt îngeri, pe demoni că sunt demoni
pe arhangheli că-s arhangheli, pe luciferi că-s luciferi.
Dar îngerii, demonii, arhanghelii, luciferii
s-a supărat deodată pe mine.
Iată-mă târât la tribunalul îngerilor
al demonilor, arhanghelilor, luciferilor
tribunale pătrate, tribunale acvatice
tribunale opace, tribunale călduroase.
Iată-mă achitat pentru neştiinţă
dar condamnat pentru plictiseală
pentru linişte, pentru nemişcare.
Sentinţe scrise în îngerească
rechizitorii parafate cu ghearele
cerate ale demonilor
răcoroase, ruginii vacanţe, hotărâte mie.
Aştept, cu mâinile împreunate
şi încerc să ghicesc pedeapsa ce mi se cuvine
pentru linişte, cea pentru nemişcare,
şi chiar pot, pot ghici totul
până când această stare, ea însăşi
se supără pe mine, de parcă m-ar fi scuipat
şi mă achită, ilizibil
de la permanenta aşteptare
de la forţarea înţelesurilor în ele însele
până iau forma îngerilor, demonilor,
arhanghelilor,
luciferilor.