Se construieşte un cuib

De câteva zile îi tot zăresc, fumând de la fereastra biroului, pe-ăştia doi giugiulindu-se. Acum am aflat şi de ce. Locul este bine ales: umbrit chiar şi în miezul zilei, ferit de ploaie, răcoros de la picăturile aerului condiţionat. Dacă aş întinde mâna, din fereastră, aş putea mângâia porumbiţa care acum se ascunde acolo, în timp ce masculul tot cară în cioc ierburi, ramuri şi frunze:

0 comentarii: