Locuri de ascuns (1)

Îmi tot spun ai mei că am fugit într-o noapte din spital, lucru pe care nu mi-l amintesc, şi m-am ascuns acasă pe dulapul din dormitor ca să nu mă găsească ei. În schimb ţin minte acel dulap, deasupra căruia îmi făcusem culcuş, mă căţăram deschizând uşile şi urcând pe rafturi, aveam şi-o pătură acolo, şterpelită de cine ştie unde, înainte de a-l escalada îmi aruncam cărţile de poveşti şi apoi, din două mişcări, eram sus doar eu şi tavanul, să ne privim îngăduitori. Când veneau părinţii şi fratele meu, sau chiar şi cu ei în casă, cu greu reuşeau să mă găsească, de parcă n-ar fi crezut că ăla micu’ s-a căţărat iar pe dulap, deşi o făcuse de-o mulţime de ori, de parcă n-ar fi înţeles, deşi era foarte de înţeles, că o va face din nou, cel puţin până când dulapul însuşi nu-l va mai suporta şi se va prăbuşi sub el gâfâind. Dar acum, pe moment, dulapul ăsta era îndrăgostit de mine şi nici măcar nu-l citise pe Brumaru. Mă ţinea acolo în coama lui, ca un elefant, şi zornăia ameninţător cu trompa de câte ori încerca cineva să mă caute. Sforăia din colţi, tropăia din copite, îşi flutura coada, încrunta urechile, împungea din corn, tăia aerul din aripi, spumega din clonţ – orice numai să mă ţină acolo.

11 comentarii:

clau spunea...

fragmentul tau imi aminteste de "metamorfoza" lui franz kafka....nu stiu daca asta a fost intentia ta...

clau spunea...

poti sa-mi recomanzi, te rog, un scriitor roman actual care merita citit! multumesc...

clau spunea...

nu e un comentariu, e un scurt poem:

verde e cuvantul iarba
si albastru-cuvantul cer
rosu imi fierbe in vine
albastre dincolo de
oglinda pielii transparente
mov e cuvantul moarte
iar galbenul-suras este cuvantul soare
nu mai pot deslusi
latratul ce culoare o fi avand
sau strigatul din mine
inabusit mult prea devreme.

clau spunea...

azi-noapte l-am visat pe Mincu.....era linistit si voia sa ma incurajeze...

Mircea Ţuglea spunea...

Singurul scriitor român pe care l-aş recomanda sunt eu însumi. Din textul acela se vede că nu m-ai citit!

clau spunea...

nu asa se castiga un cititor!!!

clau spunea...

pot sa te intreb: de ce sa te citesc pe tine?

Mircea Ţuglea spunea...

De ce să mă întrebi pe mine pe cine să citeşti? În definitiv, de ce să citeşti?

clau spunea...

sa stii ca te-am citit....deocamdata nimic de spus...

zanaparca spunea...

fiecare copil a avut câte-o DRAGOSTE onirică in pruncie descoperita cam pe la 30-40 de ani cand apare revelaţia postata pe blog devenind virtuală.
sigur că descoperirea este mirifică atunci când MAREA RAGOSTE este ooooo vacă mICUŢĂ, pe care copilul de aproape 37 de anişori o extrage din flacara violentă, o unge cu pelicanol si o lipeste sus, sus, tot mai sus pe blog, (sper ca nu se supara MILKA) pentru a fi urmarită şi a scăpa de urmărirea ei.
te pup
p.s.
coane Mircica sper ca nu vei posta si tu pe blog UN DULAP.

Mircea Ţuglea spunea...

MAREA RAGOSTE? Ce bine le zici!