Teatrul de păpuşi

„Mai există teatru în oraşul ăsta?”, mă întreabă doamna Ştefania. „La aşa oraş, aşa teatru”, îi răspund. „De păpuşi”.

Floarea lebedelor

Flamă de foame

Iaca şi traducerea unui mic poem de Paul Celan, pe care tocmai ce-am terminat-o şi, de tare ce mi-a plăcut, am şi publicat-o. N-am verificat încă dacă mai există variante în română.


DE NEVISAT roasă,
ţara de azimă străbătută fără somn
îşi ridică muntele vieţii.
Din miezul ei
frămânţi iarăşi numele noastre
pe care, cu un ochi
semănând cu al tău
la fiecare din degete,
le pipăi în căutarea
unui loc, prin care
să mă pot trezi mai devreme la tine,
limpede
flamă de foame în gură.


(Ceva info despre text [Von ungeträumtem geätzt], să zicem că de aici.)

Au venit păsările

Vestirea

Poate că eu nu sunt un povestitor, ci un prevestitor – poate că nu sunt prevestitor, ci povestitor, şi poate că nu sunt nici povestitor, nici prevestitor: sunt, cum s-ar zice, un vestitor. Vestesc. Ce anume? Greu de spus. Vestesc nemurirea. Am spus bine? Încerc din nou. Vestesc murirea. A mai fost vestită. Să vestesc nemurirea muririi? Sau murirea nemuririi? Nu prea ştiu ce să vestesc. Sunt totuşi un vestitor. Nu un povestitor, nici un prevestitor. Sunt ăla care aduce veştile la televizor. Unde ele clipesc, apoi mor.

Mai bine lună decât soare

Nu ştiam cât de mulţi filosofi avem

Acum câteva minute, pe TVR HD, a fost "documentarul" ăsta. În reluare, că mai văzusem secvenţe din el, parcă pe TVR Cultural. În fine. Am rămas blocat la faza [02:46-04:40] cu "neromânii" Zigu Ornea sau Ovid S. Crohmălniceanu, care-au scris cele mai cuprinzătoare "istorii" ale perioadei interbelice, de o "sensibilitate care nu le permite (...) să meargă la esenţa lucrurilor", faţă de care "e nevoie de o altă apropiere sufletească", mai "românească", bla-bla. De ce nu spuneţi, frate, că amândoi au fost evrei? Măcar să înţelegem ceva. Sau faza cu "el [Nae Ionescu] nu poate fi pus la zid în integralitatea lui ca plagiator, şi în orice caz nu mai mult decât alţii care-au practicat sportul ăsta" [20:55-21:11]. Deci, a fost plagiator sau nu? Ultimul lucru: o grămadă de oameni aşa-zişi "filosofi", care-au îndrugat doar banalităţi despre Nae Ionescu. În fapt, singurul care-ar fi meritat să vorbească a fost Liviu Bordaş. Puteţi sări prin clipul de mai jos direct până la el, îl veţi recunoaşte uşor, chiar dacă imaginea suferă, şi dă-i, şi suferă:

Simţul perfect

Pe marea îngheţată

Arcaşul şi marea

Şi acum, doar Arcaşul lui Jalea, odihnindu-se ("un personaj de sex incert îndopat cu steroizi" - din Constanţa de odinioară):



Bonus, alte poze de-arcaş în furtună.

Peace

Pârtie!

Băse şi Boc către români

L-au ciuruit

La vale, pe rotile
cu fotoliul dictatorial
mărşăluind înspre Piaţa Universităţii.
Chiar nu credeam să învăţ astea.
Păream mai tânăr, păream mai OK.
Acum sunt bătrân.
Fotoliul meu se plimbă pe Magheru fără mine.
Dărâmă tranşee fără mine
fără să ştie că toate
maşinile care trec pe Magheru
mă calcă.
Pe micile bătături care sunt,
precum inelele brazilor,
anii aceştia
fără noimă.

[Foto: Hotnews]

Ce sens are să cânt eu la pian când există Harry Tavitian?

Alexandru Andries - blues pentru claviaturi

Asculta mai multe audio diverse