Corinaş

[Am găsit acum, căutând altceva, un poem din 1993, când eram cu Corina, pentru o scurtă perioadă. Cred că n-o să supere, dacă-l public. Oricum, nici nu ştiu dacă mai este în ţară. Mulţumesc, Corinaş]

Corinaş,

îţi place alintul
murmurarea şi absintul
ce din sine-mi răsare
când vorbesc, cu tine oare?

(dar acum eu joc cuvinte
şi le uit şi le aminte)

dulce, bună plictiseală
îi scriu Corinei, corindări
adulmecând a ireală
recea mireasmă din nări

Zid vid (calcani) 9

Sunt foarte supărat, cumva
am senzaţia că bateriile mi s-au terminat.
Nu mai pot reda acel dans al pisicii fără coadă
nu mai prind corcoduşele, căzându-mi
în palmă: Valurile s-au blocat, stau
încremenite ca-n poză într-un zid
cam ciudat,
blocurile se-unduiesc, bărcile abia
mai plutesc, şi trec milioane, pline de calcani
într-un flux nevăzut de ani. Sunt
foarte supărat - cred că nopţile au plecat, că stelele
se duelează-ntre ele, văd
până la capăt, adevărul adevărat. Acela
că nu putem fi aici, că nu
ne-a fost dat.

Eroroarea

Nu ştiu de ce avem atât de multe erori. Greşim parcă prea des, Mă invadează, intens, senzaţia că suntem nişte orori, nişte ciori rătăcite pe-o sperietoare de ciori.

Cărţi şi trotinete

În portbagaj am trei cutii de cărţi, patru trotinete şi-o minge. Nu ştiu la ce-mi folosesc.

Zid vid (caisă) 8

M-am întâlnit, pe stradă, cu mine
mâncam o caisă, cum, Doamne, mi-am zis
să nu fiu eu la o bere, să fumez
cum să mănânc o caisă, în public
să lipsesc de la datorie? Ce va crede
lumea despre mine? Mă va considera laș?
Sau ăsta-i, poate, un semn că îmbătrânesc, că
mă dizolv odată cu anii, că nici frunzele
nu mai au aceeași culoare ca-n tinerețe
că, în general, tinerețea nu există decât
când ai pierdut-o.
O caisă, o simplă caisă
ronțăită lent, în mers, îți poate
da senzația c-ai intrat deja-n zid –
c-ai fost șters.

Zid vid (impenetrabil) 7

Impenetrabil
așa îl simt. Zidul
ce stă dincolo de fereastra mea.
Încerc să scot mâna prin ea
și mă lovesc de o gelatină
vâscoasă, cremoasă, cu arome
care mai de care, intru
cu mâna într-o altfel de arătare. A
zidului, ce ne desparte
între viață și moarte.
Dar nu renunț, ultima încercare
e să străpung geamul încins de soare
închis, să sparg zidul, cu
mâna întinsă ca o floare.
Să cred, umil
în impenetrabil.

Zid vid (deplasare spre roşu) 6

La marginea lumii noastre: orizontul.
La marginea universului: depărtarea-i
spre niciunde. Unde, oricum, nu poţi pătrunde.
La marginea pomului, o frunză.
La marginea casei omului, o uşă.
La marginea conştiinţei noastre: un zid.
La marginea zidului: vid. Şi un alt
zid. Parcă avid.

Aşa cum spaţiul se măreşte, din cauza
efectului Doppler, a deplasării spre roşu
şi noi ne umflăm ca nişte baloane, dar
devenim prin asta mai mici. Crescând
noi, galaxiile cresc, la rându-le, ca
să ne facă loc. Iar zidul, cel vid
se extinde. E mai avid.

Ce-i dincolo de margine, de capăt, de
tot ce-am văzut?
Necunoscut, necunoscut.
Dincolo de frunză, de uşă, de orizont?
E-un zid. Şi mai avid.
Cu cât cunoaştem mai mult, cu atât
ştim mai puţin. Cu cât vorbim
cu atât tăcem mai adânc.
Este-o deplasare spre roşu, deja
aproape spre negru, către
necunoscut, necunoscut.

Zid vid (infinit) 5

Ştim că zidul e rău
că n-avem nicio şansă
că vom muri, vom dispărea
dar mergem, ca-n transă
spre infinit.

Aici, este ceva de gândit - să
luăm o pauză, publicitară, să
ne gândim ce o face pe gâscă să sară
oare numai ideea
c-ar depăşi zidul vid?
C-ar merge, astfel, spre infinit?

Avem infinitul în noi, ascuns
de nenumărate lucruri pătruns, avem
miliarde de chestii ce chem
minunea. Avem
lumea.

Dar, între noi şi lume
se întrepune
un vid: zidul ăsta
translucid.

Ştim, zidul e rău
n-avem nicio şansă
dar mergem
ca-n transă.

Zid vid (soare) 4

Văd un zid
livid
în faţa ochilor mei
(nici nu ştiu dacă sunt ei).
Păşesc peste scame
tomberoane şi rame
de fotografii
(nici nu ştiu dacă tu o-i mai fi
în ele).
Merg până la capăt
sughiţ, îngheţ şi mă clatin, subit
vreau deodată să fiu iubit, să-mi dai soare
prin zidul ăsta ce doare.

Zid vid (caracatiţe) 3

Mă pregăteam să plec
m-am încălţat şi-am deschis uşa
când, ce-am văzut?
un zid străveziu
însă, cumva, parcă viu.
Am păşit prin el, ca printr-un tunel
şi dincolo, ce m-aştepta?
Broaşte, ţestoase, înfulecând oase.
Miriapozi, dând veseli din cozi.
Rechini, distanţi şi străini.
Caracatiţe, ca scoase din cratiţe.
Asta mă aştepta. N-am
mai plecat. M-am
descălţat şi m-am întors
trist în pat.

Zid vid (colosseum) 2

Visez, uneori
că înot printr-un oraș scufundat
și mă lovesc de un zid -
zidul ce ne-a fost dat.
Foarte rar, trec peste catedrale
submerse, întâmpin rafale
adverse. Colind
în peisajul acvatic, ca prin aer.
Sunt acolo locurile pe unde am fost
scufundată-i Piața Signoriei din Florența
scufundat este Stephansdomul din Viena
scufundat Colosseumul.
Eu, unul
înot
până ce pot
să mă ridic, și devin
și mai mic.

Auto-devorare

Am visat că fusesem condamnat la auto-devorare. M-a întrebat Consiliul Galactic, sau ce-o fi fost, dacă sunt de acord să mă mănânc. Sigur, am spus eu vesel, fac asta și-acum.

Zid vid (alge) 1

Ca și cum numai tu
ai fi fost născut
în lumea asta. Ca
și cum norii
ți-ar întuneca brusc
fereastra. Ca și
cum, înotând pe sub apă
te-ai lovi de-un zid vid
lichid, de-o consistență
aproape plată. Ca și cum algele
putrezitele, dragele
ar face parte din tine – zidul
vid
abia
dacă ne mai poate
susține.

Miau (curcubeu) 12

Nu ştiu dac-aş mai vrea
dac-aş putea
să mă întorc în corpul meu strălucitor de pisică.
Tremurândă, îngheţată de frică, fără
coadă, cu blana-i argintie, ştiind
că acum n-o să mai fie.
Încerc, ca la handbal pe semicerc, să dau golul
să ocolesc zidul, să aflu fisura din el
violul care, neîncetat, se petrece asupra
minţilor noastre. Deasupra
sunt zei, mieunând minunat între ei, zei-pisici
la rândul lor mici, tremurând, îngheţaţi
de frică. Zeii fac miau, către-un alt zeu-pisică.
Suntem în plin curcubeu, unde eu
mă cred zeu. Tremurând din încheieturi, tumefiat
care, de la capătul conştiinţei până la limitele ei
nu poate scoate decât un miau. Nu
ştiu dacă suport. Nu
ştiu dacă vreau.

Pielea-i lucindă

Am dat, întâmplător, peste nişte versuri mai vechi, create cu Random Poetry Generator, un soft despre care nici nu ştiu dacă mai există. Iată cum arată:

"un sex strălucitor şi blând, în erecţie
cu pielea-i lucindă, mirosind ca ţigara
străpunge tăcerea, trandafiriu vultur
de-aer, şi-n fum încremeneşte moale"