Superzeroul

Mă simt mai bazat decât un zerou. Mă simt un superzerou. În vinele mele clocoteşte ceva ca un fel de reşou. Superzeroul din mine aleargă de nebun pe câmpii, şi culege de-acolo la flori şi la păpădii. În răstimpuri mai dă de câte-o ciupercă, o frige pe tălpile-ncinse de drum şi cu dinţii o-ncercă. Dacă are gust potrivit, superzeroul stă şi o roade până la asfinţit. Dacă ciuperca e expirată, superzeroul face din ea o salată pe care-o presară cu păpădii. Şi aleargă din nou de nebun pe câmpii. Superzeroul se răcoreşte doar cu reşoul. Pentru superzerou, iarna este vară din nou.