Poemele româneşti ale lui Celan văzute de Claudiu Komartin

Claudiu Komartin îmi face o neplăcută surpriză. Într-o postare de acum câteva ore, pe blogul propriu, publică câteva poeme în proză scrise de Paul Celan, probabil fără să deţină niciun copyright. Aşa, cum s-ar zice, le-a găsit pe net. Frumos, dar asta nu explică de ce nu publică toate poemele româneşti ale lui Celan (asta însemnând toate poemele scrise în limba română, precum ne îndreptăţea să credem titlul postării: Poemele româneşti ale lui Paul Celan), ci le alege doar pe acelea în proză (fragmentar). Există şi altele, în caz că nu v-aţi prins. Apoi, avertismentul care însoţeşte aceste poeme este atât de inexact, încât mă întreb dacă Claudiu Komartin chiar ştie ceva concret despre Paul Celan. Este, totuşi, ceva la care ne aşteptăm de la un critic literar şi în plus şi un poet bun, sau invers. De pildă, de unde este atât de sigur că aceste poeme au fost scrise între 1946 şi 1947? Paul Celan se afla la Bucureşti din 1945. De unde chestia că poemele româneşti ale lui Celan "au fost restituite graţie vechiului său prieten, Petre Solomon"? Cartea lui Solomon a apărut în 1987, la editura Albatros. Textele scrise în limba română de Celan (mult mai multe decât ne lasă să credem Claudiu Komartin, şi multe publicate chiar în antologii, precum este cea a lui Marin Mincu despre Avangarda literară românească [începând de la a doua ediţie], pe care acum se vede că Claudiu Komartin nici n-a citit-o) - deci, textele scrise în limba română de Celan erau (parţial) demult cunoscute la acea dată - George Guţu chiar a făcut o teză de doctorat (şi) despre ele în 1977, la Universitatea din Leipzig, în fosta Germanie de Est. Ce mai rămâne de spus? Poate doar c-ar trebui să ne mai documentăm înainte de-a deschide robinetul pe bloguri.

6 comentarii:

grigoreS spunea...

De unde dreaq să ştie ăla "ceva concret despre paul celan" când el nu ştie ceva concret despre...el. Nu merita să scrii despre postarea lui & să-i faci trafic gratuit!

Mircea Ţuglea spunea...

Dacă nici trafic nu-i fac atunci ce să-i fac?

Mircea Ţuglea spunea...

A, şi încă o chestie care se leagă tot de Claudiu: acum vreo 6-7 ani, când făceam Revista de Marţi (www.marti.ro) - era cineva care se ocupa de "poşta redacţiei", cum ar veni (rubrica se chema "Poştalion", iar pe titulară o chema Raluca, vedeţi pe Google Raluca + Rubik). La o ediţie mi-a venit cu nişte poeme de Claudiu Komartin (http://www.marti.ro/arhiva/0307/0307_escape_ciochina.htm), şi eu am zis OK chiar înainte de-a le citi. La numărul următor Raluca mi-a venit cu nişte texte de-ale Angelei Marinescu. Am întrebat-o: "Dar ai vorbit cu autoarea, nu-i aşa?". "Dar cum", mi-a răspuns, "trebuia să vorbesc?". "Să nu-mi zici c-ai făcut aşa şi cu Claudiu Komartin"., i-am spus. "Ba da", mi-a răspuns senină.
Evident că textele Angelei Marinescu, selectate de Raluca, n-au apărut în Revista de Marţi. Însă textele lui Claudiu da.
Acum, poate cumva întoarce chestia asta, publicând fără copyright texte ale lui Celan!

grigoreS spunea...

Păi, tu nu ştii că nu se mai poartă copyright-ul?

"A, şi încă o chestie care se leagă tot de Claudiu:[...]" Îi dai prea multă importanţă! Ai aproape 10 ani în faţa lui :)! E ca şi cum te-ai certa cu copiii din faţa parcării pentru că ţi-au pozat maşina...

claudiu k. spunea...

nu ştiam, mircea, că eşti stăpân peste moştenirea (y compris biografia) lui paul celan. dacă aş fi ştiut, ţi-aş fi cerut voie să ofer câtorva zeci de oameni posibilitatea de a citi aceste poeme, care nu se găsesc decât în două cărţi de care dai al naibii de greu.

ca o observaţie personală, când eşti un om care nu face absolut nimic e foarte la îndemână să ai astfel de pusee de "exigenţă"... te înţeleg, deşi eşti cu zece ani mai mare decât mine, am avut şi eu perioade amare în care o frecam la rece şi nu vedeam decât paiul din ochiul celuilalt

Mircea Ţuglea spunea...

Claudiu:
văd că nu ai răspuns la întrebarea fundamentală: cine ţi-a dat dreptul să publici nişte texte care, din câte ştiu, nu sunt încă în patrimoniul public?
dacă ai copyright-ul, îmi cer mii de scuze - dar mă îndoiesc că îl ai
în rest, ce frecam fiecare şi pe unde şi cu cine, este cu totul o altă întrebare