Pătratul literar

Am aflat de câtăva vreme că la liceul Mircea din Constanţa, unde am predat vreo şapte ani, apare o revistă numită "Pătratul literar". Cât a mai mers situl liceului, mi-am băgat şi eu nasul. Nicio menţiune că "Pătratul literar" a fost un cenaclu, în continuarea Cenaclului de Marţi, iniţiat de mine începând din 1999 la liceul cu pricina (singurul, de altfel, unde am ţinut cursuri de literatură română şi de jurnalism). Nicio menţiune despre vechii membri ai cenaclului, unii (sau, mai degrabă, unele) ajunşi în prim-planul vieţii literare. Nimic-nimic. Absolut. Ce să mai zic? Doar că o să încerc să pun online câteva dintre numerele revistei realizate, între 2004 şi 2006, de membrii Pătratului Literar şi ai cursului de jurnalism ţinut de mine la liceul Mircea (nume predestinat!).

Deci:
nr. 06/2004, Cele mai Zări alb astre
nr. 07/2005, Alt fel de Zări alb astre
nr. 08/2005, Din co lo de Zări alb astre
nr. 09/2005, Atât de Zări alb astre
nr. 10/2006, Mai mult decât Zări alb astre
nr. 11/2006, O sută zece Zări alb astre

[Pentru nostalgici: nu cred că este vorba, după ce-am găsit pe calculator, de variantele finale. Probabil sunt acelea pe care le postam pe marti.ro cerându-vă o părere asupra conţinutului. De aceea, pot exista diferenţe între aceste variante şi cele din print. Mai precis, sunt variantele aproape finale.]

[Pentru ne-nostalgici: este vorba despre o revistă scoasă într-un liceu (căreia i-am schimbat numele din Zări albastre în Zări alb astre), respectiv a Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân din Constanţa, pe care am intermediat-o între anii 2004-2006. Îmi asum toate responsabilităţile, scăpările, devierile şi tot ce mai vreţi, dacă observaţi tonul fundamental proaspăt al revistei.]

P.S. Pe măsură ce scriu îmi dau seama c-ar trebui să amintesc numele multor persoane (fiindcă Zări alb astre a fost o creaţie colectivă). Dar pe măsură ce-mi amintesc îmi dau seama că nu-i pot aminti pe toţi. Singura, şi fără de care nimic nu s-ar fi putut înfăptui, a fost Maria Adriana Popa, cunoscută mai ales ca Măriuca.
Mulţumim, Măriuca!

6 comentarii:

clarobscur spunea...

dap... cenaclul urmaşilor urmaşilor:)
întâmplător, Măriuca mi-a scris ieri, după ani şi ani...

Mircea Ţuglea spunea...

Poate-ţi foloseşte pentru blogul Cenaclului de Marţi. Şi, poate folosi şi pentru antologia "visată" de Mugur...
Salutări Măriucăi!

Viorel Ilisoi spunea...

Salutari, Mircea. Ma bucur sa te regasesc aici. Tocmai vorbeam de tine zilele trecute cu Mariuca si cu Dan Lungu. Mariuca e pe mana mea acum, e in siguranta!

Mircea Ţuglea spunea...

Salutare! Îţi tot citeam articolele alea cu bicicleta... De unde atâtea biciclete, domnule?

Anonim spunea...

Încă două-trei nume mai mergeau acolo şi ştiu exact de ce spun asta... Anyway, eu m-am întors în liceu, întâmplător, am văzut nişte reviste "noi". Arată groaznic, sunt scrise groaznic, iar viitorul lor e la fel de groaznic. Şi, da, nimeni nu mai ştie/spune nimic despre noi. În schimb, de supuşii ăştia de-acum se va vorbi mereu.

Cu draci,
Andreea Pavel.

PS: Când au aflat de mine, mai-mai că mi-au propus să ţin discursuri la deschiderile sau finalurile de an.

Mircea Ţuglea spunea...

Ştii vorba aia, cu "niciodată să nu spui niciodată". Reversul este exact la fel de frumos: "mereu să spui mereu".