Mandorla

Nu ştiu cum m-apucă chestiile astea când am chef să-mi pun pe toată lumea-n cap. Acum aş vrea (fiindcă tot am deschis în postarea anterioară discuţia despre traduceri) să vorbesc despre o traducere a Norei Iuga din Paul Celan, apărută în ediţia bilingvă de la editura EST (Sprachgitter / Die Niemandsrose - Zăbrele ale limbii / Roza nimănui), pe care am cumpărat-o anul trecut personal de la editor, Samuel Tastet, cu poveştile de rigoare (că ar fi practic a doua ediţie, întrucât prima era plină de greşeli etc.). Însă acum discutăm despre traducere şi atât. Adică, de pildă, despre Mandorla (este doar unul dintre exemple, şi acum câteva luni, cu Ştefan Hostiuc şi Cosmin Perţa, am făcut o demonstraţie mult mai convingătoare, regret că nu reuşesc reconstituirea ei). Textul original poate fi luat, să zicem, şi de aici. Şi iată traducerea Norei Iuga:

"Mandorla

În migdală - ce este-n migdală?
Nimicul.
Nimicul este-n migdală.
Este şi este.

În nimic - cine este? Regele.
Este regele, regele.
Este şi este.

Perciun jidovesc nu-ncărunţeşti.

Şi-al tău ochi - unde-ţi este ochiul?
Ochiu-ţi în faţa migdalei este.
Ochiu-ţi, împotriva nimicului este.
Este de partea regelui.
Este şi este.

Perciun de om nu-ncărunţeşti.
Goală migdală, paloare regală."

Pentru cine mai cunoaşte ceva germană, este de reţinut că verbul folosit este "stehen" (adică "a sta"), care nu poate fi în niciun caz echivalat cu "este" (""ce este-n migdală?", "este şi este", şi aşa mai departe). Traducerea în română pentru "Mandorla" este "Nimb" sau "Aureolă". Folosirea lui "este" în loc de "stă" o conduce pe Nora Iuga la formulări absolut aberante, de genul "Ochiu-ţi, împotriva nimicului este", care trebuia tradus pur şi simplu prin "Ochiul tău, nimicului îi stă împotrivă". Apoi, versurile cu "wirst nicht grau" sunt, ambele, la imperativ, deci ceva de genul "nu-ncărunţi". În fine, să ne oprim aici - mai sunt multe alte exemple în volumul respectiv. Deocamdată, iată şi versiunea mea (datând din 1997) asupra aceluiaşi poem:

"NIMB

În migdală - ce zace-n migdală?
Nimicul.
Zace nimicu-n migdală.
Zace şi zace.

Înlăuntrul nimicului - cine stă?
Regele.
Aici stă regele, regele.
Stă şi iar stă.

Nu-ncărunţi, ciuf jidovesc.

Şi ochiul tău - unde-ţi stă ochiul?
Ochiul tău, migdalei îi stă împotrivă.
Ochiul tău, nimicului îi stă împotrivă.
Stă către rege.
Aşa stă şi stă.

Nu-ncărunţi, ciuf omenesc.
Migdală seacă, de-azur regesc."

4 comentarii:

Mugur Grosu spunea...

nu pricep un lucru - de ce in prima parte ai optat pentru "zace" in loc de "stă"? în germană văd că-i acelaşi cuvânt peste tot.
1 - în forma asta, aş spune că "poetizezi" [îţi faci simţită prezenţa, acolo unde formula originală era de-o simplitate cuceritoare, în cheie minimalistă (care, aparent, putea fi spusă de oricine, spre deosebire de "poezia Poezie")]
2 - cred că repetiţia acelui "stă" avea o anumită funcţie, la fel de importantă [să nu spun "sacră"] ca şi restul repetiţiilor din poem

ei, dar pentru 1997 e ok :)

Mircea Ţuglea spunea...

Ca întotdeauna cucereşti. Ai dreptate 100% în tot ce spui. Dar tocmai de asta am ales, din câte îmi amintesc, o variantă uşor diferită de cea a originalului. Inutil să explic. Cei care miros bine poezia vor înţelege...

C.N. Dobre spunea...

Traducerea este perfecta. E mai simplu (nu simpla) asa, e descifrata, desi autorul nu a vrut-o descifrata. Zace si zace nimicul mort, pe cand regele si ochiul doar fac un mic popas, stau sa-si traga sufletul, ei au drum lung inainte....

Mircea Ţuglea spunea...

Nimicul mort?