Cântul de dragoste al lui J. Alfred Prufock (fragment)

Toată lumea publică şi publică traduceri. M-am gândit că n-ar fi rău să vedeţi încercarea mea (din studenţie) de traducere a celebrului "Cânt" al lui T.S. Eliot (textul integral în engleză aici):

Să mergem, împreună deci
Cât seara-şi lasă umbre reci
Pe cer, ca pacientul sub eter.
Să batem străzile, aproape pustii
De parcă forfota, ştii
Celor care petrec în hoteluri de-o noapte
Şi restaurante cu stridii, jos, moarte
A dispărut. Străzi ce se-nlănţuie ca-ntr-o lungă
Demonstraţie, pe-ocolite s-ajungă
L-aceeaşi mare, copleşitoare-ntrebare...
Nu-mi cere să spun "care", doar
Vino, să vizităm iar.

Femei prin sală se perind
De Michelangelo vorbind.

Galbenă, ceaţa-şi freacă spinarea-n ferestre
Fumul galben îşi freacă şi el nasul
Şi limbile lui gustă din seară până-n străfund
Împotmolindu-şi în bălţi pasul.
Plin de cenuşă, el sub ploaia de fulgi
Atinge terase atunci, şi tresare
Dar, văzând seara de-octombrie şi de mătase
Repede-adoarme, încolăcind case.

Şi va fi vreme într-adevăr
Pentru fumul cel galben pe străzi să alunece
La ferestre torcând, cu spinarea lipită
Va fi vreme, câtă vreme va fi
Seamănului politicos a-i zâmbi
Vreme va fi să ucizi şi să naşti
Pentru muncile şi zilele degetelor care
Răsucesc în farfurie vreo întrebare
Vreme a mea dar şi vreme a ta
De tristeţe, ezitând însutit
Vreme totul să vezi şi revezi
Va fi, şi, la ceai, să toastezi.

Femei prin sală se perind
De Michelangelo vorbind.

Şi va fi vreme într-adevăr
Să întreb: "îndrăznesc?" şi "am curaj?"
Vreme-a întoarcerii, vreme miraj
Când scara cobor, pleşuv uşor -
("I se răreşte părul", vor spune)
Şi straiul matinal, gulerul tare, spre gât
Modesta cravată şi acul ei simplu, încât
("Iese din haine", vor spune, "de slab ce-i")
Îndrăznesc, îndrăznesc
Lumea s-o tulbur?
Atâta vreme în clipă-i, să iei
Mari hotărâri sau deloc. Vreme-i.

4 comentarii:

grigoreS spunea...

Ce să zic, asta e deja o poveste veche. Din vremea studenţiei dacă nu mă-nşel...Ar fi o traducere genială dacă n-ar semăna cu un poem scris de tine. Pe scurt: e o traducere prea personală, ai lăsat prea multe urme. Fii şi tu mai...traducător! În rest, nota zece cu coroniţă :) !

Mircea Ţuglea spunea...

Poate fiindcă ambele, şi "Cântul" lui Eliot, şi "Allein" al meu, se inspiră din Eclesiast? Sau asta nu intră la lecturile obligatorii?

clarobscur spunea...

îmi amintesc (ce zodie a amintirilor provoci cu unele din postările tale!) că am râs de tine atunci spunând despre o babă din satul meu natal care avea mereu o replică la "angst"-ul moşului ei:
"e vreme, Miliene..."
acum înţeleg de ce îmi picase mie atunci comparaţia asta deconstructivistă, să-i spun aşa.
ce nu prind din discuţia de mai sus e comparaţia ta cu "Allein", un text singular şi atât de codificat în (auto)biografia lui, încât ştii bine ce replică i-am dat.
mă simt într-un fel de waste land, în care cuvintele nu mai construiesc nimic, decât un trecut. iar trecutul e deja construit, nu-i mai trebuie nimic. vremea-i încolo, nu încoace

Mircea Ţuglea spunea...

Fiindcă (ajung să mă comentez singur!) în strofa a doua din "Allein" folosesc eu însumi Eclesiastul ("vreme-i să bei şi vreme să verşi / încă mai este / vreme să intri-n femeie şi vreme să ieşi") - ba mă şi citez singur! De asta i s-a părut lui Grig că seamănă, dar de fapt ambele seamănă cu textul Eclesiastului (bag aici fragmentul din traducerea lui Cornilescu, o găsiţi online):

"1. Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.
2. Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.
3. Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei;
4. plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui;
5. aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea ei;
6. cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea ei, si lepadarea isi are vremea ei;
7. ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei;
8. iubitul isi are vremea lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea ei."

Ce replică, ce replică? Aminteşte-mi. Şi, n-am înţeles exact când sunt serile alea ciutane, vineri sau sâmbătă? Sâmbătă s-ar putea să fiu în Buzău...