Superzeroul îşi bea cafeaua

… sau cafeaua îl bea pe superzerou? sorbindu-l în cana prelungă şi fără ecou? Printre valuri de zaţ, superzeroul înoată ca un şerpişor prins în laţ. Imersat în marea cea neagră, ca într-o epavă, pentru superzerou dimineaţa vine, scrâşneşte, şi trece din nou. Abia când răsare luna superzeroul râde, şi râde într-una. Abia sub lună superzeroul este într-o formă cât de cât bună. Atunci abia îşi bea el cafeaua, îmbrăţişându-se înlăcrimat cu podeaua.