Eu
Pe aici
- Io Mircea (179)
- Fulgi (114)
- Fan club (56)
- Păpădii (44)
- Luca (43)
- Ştefănuţ (26)
- Firenze (21)
- Căţelul Grigore (20)
- Cami Sutra (17)
- Prozuţe (16)
- Cinema (12)
- City writing (12)
- Divina (12)
- Miau (12)
- O rândunică în mall (12)
- Zid vid (9)
- Filmocărţi (8)
- Grazia (8)
- OPPS (8)
- Trădări (8)
- Viduri (6)
- Nesimţiri (5)
- Alina (4)
- Cezara (4)
- Rosa (4)
- 11 veselii (3)
- Cărţulii (3)
- Editura (3)
- No copyright (3)
- Superzeroul (3)
- Napoli (2)
- Adevărul (1)
- Economiastice (1)
- Reclamaţii (1)
- Tomis (1)
Până aici
Prin alte locuri
-
-
Despre iubireAcum 13 ore
-
Institutul Blecher, ediția 297Acum 22 de ore
-
De ce să te înscrii la un curs onlineAcum o săptămână
-
-
Intrăm în atmosferăAcum 4 luni
-
-
-
Margaret TomlinsonAcum 6 luni
-
Biografie Gelu VlașinAcum un an
-
-
În lumină (In The Light)Acum 2 ani
-
-
-
-
-
-
Poeme de Nick FăgădarAcum 4 ani
-
-
Atelier de scris și storytelling la BrașovAcum 5 ani
-
Krishna saidAcum 5 ani
-
M-am mutatAcum 6 ani
-
Munca / Edit. Tracus Arte / 2016Acum 6 ani
-
-
OBSESIV (mixturi)Acum 8 ani
-
-
-
Un rămas bun și un bun venitAcum 10 ani
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Un produs Blogger.
Ritmuri vagante
Publicat de
Mircea Ţuglea
on sâmbătă, mai 16, 2009
Etichete:
Prozuţe
Îl mai ţin minte şi acum pe acel prof de limbă germană veche, la Universitatea din Viena, când eu mă făceam că studiez germanistica, alături de literatura comparată (care avea un sediu mult mai puţin oficial, în Boltzmanngasse, la câţiva metri de casa lui Freud). A fost singurul meu examen "germanistic" dat (alături de altele la comparată, toate compuse din şde mii de referate şi "parţiale", trecute la limită) dintre cele trei care trebuiau luate pentru a trece în a doua treaptă de studiu (cum ar veni la noi, în anul trei de facultate). Se chinuia să ne explice cum perfomau studenţii medievali acele cântece (studenţeşti) care astăzi sunt cunoscute sub numele de Carmina Burana. Era un tip grăsuţ, scund, dar de o remarcabilă agilitate. Îi ţin minte mişcările prin care sugera ritmul pe care confreriile studenţeşti îl urmau – cumva ca la dansurile acelea în cerc, „trenuleţele”. Mă gândeam la el astăzi, stând inert într-o casă goală şi observând întâmplător în bibliotecă o antologie Carmina Burana, cumpărată tot din Viena, după acel curs memorabil, în care proful grăsuţ şi scund ne-a dansat pe ritmuri vagante.
2 comentarii:
s-au cam suflat papadiile.
nu vreti sa le-nfloriti iar?
aşa-s păpădiile, se suflă singure, altă treabă n-au
Trimiteți un comentariu