Impenetrabil
așa îl simt. Zidul
ce stă dincolo de fereastra mea.
Încerc să scot mâna prin ea
și mă lovesc de o gelatină
vâscoasă, cremoasă, cu arome
care mai de care, intru
cu mâna într-o altfel de arătare. A
zidului, ce ne desparte
între viață și moarte.
Dar nu renunț, ultima încercare
e să străpung geamul încins de soare
închis, să sparg zidul, cu
mâna întinsă ca o floare.
Să cred, umil
în impenetrabil.
Țărănuși ajunși la putere
Acum o oră
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu