Nu
ştiu dac-aş mai vrea
dac-aş
putea
să
mă întorc în corpul meu strălucitor de pisică.
Tremurândă,
îngheţată de frică, fără
coadă,
cu blana-i argintie, ştiind
că
acum n-o să mai fie.
Încerc,
ca la handbal pe semicerc, să dau golul
să
ocolesc zidul, să aflu fisura din el
violul
care, neîncetat, se petrece asupra
minţilor
noastre. Deasupra
sunt
zei, mieunând minunat între ei, zei-pisici
la
rândul lor mici, tremurând, îngheţaţi
de
frică. Zeii fac miau, către-un alt zeu-pisică.
Suntem
în plin curcubeu, unde eu
mă cred zeu. Tremurând din încheieturi, tumefiat
care,
de la capătul conştiinţei până la limitele ei
nu
poate scoate decât un miau. Nu
ştiu
dacă suport. Nu
ştiu
dacă vreau.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu