Miau (visarea) 11

Când mă gândesc la mine, văzându-mă
ca prin oglindă, mă întristez. Ca şi cum n-aş
mai putea să visez - cerurile îndurerate, câmpurile
toate, de parcă n-aş putea să alerg, prin
pădure. Insesizabil, mă şterg.
Pisica fără coadă nu are conştiinţa
condiţiei ei, nu străbate alei
care duc înspre stele, pisica
n-a auzit niciodată de ele. Mă
întristez, mă chinui, întorcându-mă
de pe o parte pe alta în somn, văd zări
fericite, ziduri iubite, zâmbete
trăznite, parfumuri. Văd fumuri. Şi
mă gândesc la mine, mă
întristez, dar continui, cu încăpăţânare
să mă visez.