Divina (căţelul) 11

Printre şirurile de maşini, înşurubate la taxa
podului, aleargă neîncetat un căţel.
Nu ştim, deloc, cine e el.
Cu lăbuţele lui boante, de balerină
mergând ca pe poante, semnalizează, atent
când ne depăşeşte. E suficient
să-i vedem coada, înclinată
într-o parte sau alta, eficient
să-i zărim strălucirea din ochi. Ne
va face, ne-o
va trage
ca unei căţele. Ar fi în stare
să călărească şi stele. Căţelul ăsta,
încăpâţânat, se urcă tot timpul pe ele.
Trec autocare, camioane, tiruri
prin câmpuri
de floarea soarelui, maci sau rapiţă
vestejită, şi trec, toate, prin inima noastră julită.
Căţelul stă ca un semafor
cu roşu la zbor.