With the Gypsy girls

Peste două zile voi fi în Bucureşti, la o conferinţă a Society for Romanian Studies, cu o chestie mică despre Ţigăncile lui Mircea Eliade, dar care, zic eu, răstoarnă întreaga interpretare de până acum.  La Facultatea de Ştiinţe Politice, strada Spiru Haret, nr. 8 - în faţa Cişmigiului, la orele 10:30, în sala 9. Redau acum doar "abstractul":

În Bucureştiul anilor 1930-1940, un tramvai care străbate întreg oraşul îl duce pe Gavrilescu, un profesor de pian, spre o locaţie misterioasă, denumită „la ţigănci”, unde întâlneşte, pe lângă „ţigănci”, o evreică, o grecoaică şi o nemţoaică, pe care nu reuşeşte să le recunoască. Însă acestea l-au recunoscut, oare, pe el, purtătorul numelui arhanghelului Gabriel? Reîntorcându-se în Bucureştiul aşa-zis urban, Gavrilescu constată că au trecut 12 ani şi că el însuşi a dispărut din planul real. Cititorul, însă, constată că Bucureştiul anilor 1950 nu este deloc marcat de semnele războiului şi de începutul dictaturii comuniste. Oare nu cumva Gavrilescu, ca erou sacrificial, a fondat o versiune alternativă a lumii, mai bună, într-un sens „slăbit” postmodern?