O rândunică în mall (Torpile) 10

Suntem mulţi, dar singuri
când ne îngrămădim către mall
nu facem decât
să ne transportăm tristeţea.
Doar înlăuntru suntem liberi
afară, suntem prizonieri
aşteptându-ne să vină
un mâine, un ieri.
Trec avioanele, trec elicopterele
trec
torpilele
noi stăm şi ne uităm cum ne trec
zilele.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mai era un vers. Bătrâneţea , ce sa-i faci.. Era:

Din nou văd cum vine
strâns, abia se ţine,
cade înainte...

Mircea Ţuglea spunea...

Fără cuvinte.