Suntem mulţi, dar singuri
când ne îngrămădim către mall
nu facem decât
să ne transportăm tristeţea.
Doar înlăuntru suntem liberi
afară, suntem prizonieri
aşteptându-ne să vină
un mâine, un ieri.
Trec avioanele, trec elicopterele
trec
torpilele
noi stăm şi ne uităm cum ne trec
zilele.
Îmi place cum și-au adus aminte…
Acum 3 ore
2 comentarii:
Mai era un vers. Bătrâneţea , ce sa-i faci.. Era:
Din nou văd cum vine
strâns, abia se ţine,
cade înainte...
Fără cuvinte.
Trimiteți un comentariu