One day

Începută la Firenzegioca, undeva spre sudul orașului, în ObiHall, unde am vegetat ore întregi pe malul fluviului, cât timp s-au hârjonit copiii. Apoi, continuată c-un autoportret în picioare



luat din podeaua de-oglindă spartă a lui Alfredo Pirri, de sub icoanele aurite din Trecento (proiect care se cheamă Arte Torna Arte / nu, ca la noi, torna, torna, fratre) - și care bagă chestii de-a dreptul avangardiste alături de unele clasice, ba chiar clasiciste în sensul cel rău - de pildă o Mona Lisa cu mustață a lui Duchamp la câțiva pași de David-ul original al lui Michelangelo, sau un albastru Yves Klein strecurat printre miniaturile în foiță de aur din școala lui Giotto - toate acestea în Galleria dell'Accademia, prin care, ieri, alerga pentru reclamă un atlet negru musculos, un adevărat David de culoare. În fine, la o pauză de gogoși în grădina Galeriei, unde tronează David-ul roz, de plastic, cu părul portocaliu (cel cranian și cel pubian).

Și, ca să nu zicem că n-am avut ce ne povesti când ne vom îmbătrâni:

0 comentarii: