O rândunică în mall (Fante) 4

Dincolo de ceață, de vâjâitul motocicletelor te auzi
dincolo de umbrelă, strălucind cu dintele fals
ca un semafor, doar îți așezi preafericitul picior
undeva în ploaie, și ea se preface pe loc în lumină
tu ești aici tot, în această Sestă Fiorentină
tot la marginea totului, și totul în ceață
tu ești totul ce se preface că dă la tot viață.
Și apoi, umbrele, aruncate pe ziduri, reclamele
umbre și ele, alergând pe fațade ca niște gândaci
hârjonindu-se în câmpul de maci al nimicului.
Căci, înlăuntru, nimic. Doar fante de lumină
făcându-se că înspre noi o să vină, fante
prevăzute de Dante. Numai că el n-a văzut
curba întunericului, ploaia și ceața
cum au căzut.