Am visat că împărţeam invitaţii. Cineva m-a întrebat: "Invitaţii la nuntă?". "Nu", i-am răspuns, "Invitaţii la moarte".
P.S.
Strange, însă în volumul Anei Dragu, citit de curând, apare asta: "pedeapsa pentru prea puţină dragoste nu e / moartea // ci nenumărate morţi". Mi-au plăcut nespus versurile astea. Şi nu, nu sunt deloc de acord cu cronica pe care i-o face
Radu Vancu (sau pe care a făcut-o, dar după aia a scos-o de pe blog, sau n-am mai găsit-o eu, dar până la urmă mi-a nimerit-o - a se vedea primul comentariu). P.P.S. Poza am luat-o tot de pe blogul lui Vancu, scuze, scanner-ul meu şi-a dat astăzi duhul - sper ca Radu să mă ierte.
5 comentarii:
Cum s-o scot de pe blog? Uite-o aici:
http://raduvancu.unspe.com/search?q=ana+dragu
Şi zău că mă bucur că nu eşti deloc de acord, asta nu poate fi decât bine pentru cartea Anei. :)
Scuze - am modificat... Oarecum. Şi eu mă bucur că nu-s de acord! Totuşi, între Gellu Naum, Mircea Ivănescu şi Cristian Popescu, autoarea nu-i cam strivită?
Păi, maeştrii nu te strivesc, ci te ajută să devii tu însuţi, nu? :)
Te strivesc până devii tu... Nu, nu-i adevărat. Singura problemă e că aici n-au ce căuta nici Mircea Ivănescu (autor de care ştiu că eşti afin), nici Gellu Naum (pe care cred că l-ai folosit din comoditate, vroind să subliniezi filonul suprarealist). Unica referinţă valabilă este Cristian Popescu. Este ceva proaspăt, cu toate acestea! Chiar foarte proaspăt! Am rămas cu cartea în mână, gânditor, jumătate de oră!
Trimiteți un comentariu