Flamă de foame

Iaca şi traducerea unui mic poem de Paul Celan, pe care tocmai ce-am terminat-o şi, de tare ce mi-a plăcut, am şi publicat-o. N-am verificat încă dacă mai există variante în română.


DE NEVISAT roasă,
ţara de azimă străbătută fără somn
îşi ridică muntele vieţii.
Din miezul ei
frămânţi iarăşi numele noastre
pe care, cu un ochi
semănând cu al tău
la fiecare din degete,
le pipăi în căutarea
unui loc, prin care
să mă pot trezi mai devreme la tine,
limpede
flamă de foame în gură.


(Ceva info despre text [Von ungeträumtem geätzt], să zicem că de aici.)