Eu
Tocmai devenit lider mondial în păpădii îmblânzite genetic, frenetic şi bezmetic.
Pe aici
- Io Mircea (179)
- Fulgi (114)
- Fan club (56)
- Păpădii (44)
- Luca (43)
- Ştefănuţ (26)
- Firenze (21)
- Căţelul Grigore (20)
- Cami Sutra (17)
- Prozuţe (16)
- Cinema (12)
- City writing (12)
- Divina (12)
- Miau (12)
- O rândunică în mall (12)
- Zid vid (9)
- Filmocărţi (8)
- Grazia (8)
- OPPS (8)
- Trădări (8)
- Viduri (6)
- Nesimţiri (5)
- Alina (4)
- Cezara (4)
- Rosa (4)
- 11 veselii (3)
- Cărţulii (3)
- Editura (3)
- No copyright (3)
- Superzeroul (3)
- Napoli (2)
- Adevărul (1)
- Economiastice (1)
- Reclamaţii (1)
- Tomis (1)
Până aici
Prin alte locuri
-
-
-
-
Casa de cultură George VasilieviciAcum 6 luni
-
TwilightAcum 7 luni
-
Despre iubireAcum 9 luni
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Dobrojazz #5Acum 6 ani
-
Atelier de scris și storytelling la BrașovAcum 6 ani
-
Stoian G Bogdan - Flower PussyAcum 7 ani
-
2018Acum 7 ani
-
śīla pāramitāAcum 8 ani
-
-
-
Timișoara, 1989Acum 8 ani
-
AvatarAcum 9 ani
-
Obytovna 02- KOLIN (3)Acum 9 ani
-
-
-
Un rămas bun și un bun venitAcum 12 ani
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Un produs Blogger.
O după amiază zen
Publicat de
Mircea Ţuglea
on marți, septembrie 20, 2011
Etichete:
Prozuţe
Astăzi am făcut cea mai frumoasă plajă din vara asta, care pentru mine încă nu s-a sfârşit. Voi renunţa la ea atunci când voi renunţa la sandale. Am coborât pur şi simplu pe plaja din faţa biroului şi-am intrat în mare. Apa era incredibil de caldă şi de spumoasă, cu valuri, dar nu prea înalte pentru înot. Pe mal şi în apă, doar câţiva oameni. Am înotat şi m-am scufundat şi-am sărit peste valuri aproape o oră, mai mult decât am reuşit s-o fac vreodată în astă vară most disappointing. Apoi m-am uscat la soare citind Astronomiile imaginare ale lui Eco, de unde-am aflat că Descartes îşi închipuia cerul ca pe o mare, ale cărei forţe turbionare să explice mişcările soarelui şi-ale planetelor. Mi-am amintit de un vers de-al meu din juneţe, ceva cu "să înotăm împreună" şi "deasupra noastră, într-o altă mare / peşti s-ar lovi de stânci", probabil mixat după Sylvia Plath. Asta m-a dus cu gândul la Sylvia Plath văzută de Cărtărescu, cel din recentul jurnal, Zen, pe care l-am terminat în sfârşit de vreo două-trei zile. Am trecut pe lângă lansarea lui la ultimul, şi penibilul, târg de carte din Bucureşti, înghesuit ca în nişte rulote - şi-am tot aşteptat să mi-l împrumute cineva. Însă, cum contactele mele cu lumea s-au subţiat, previzibil, în vara asta stearpă, nu mi l-a împrumutat nimeni. Aşa că l-am cumpărat de pe net, împreună cu alte vreo douăzeci de cărţi pe care abia de le-am deschis. Este superb, Zen-ul, este una dintre cele reuşite scrieri ale lui Mircea Cărtărescu şi - în orice caz - unul dintre marile jurnale ale literaturii noastre, cât mai există ea. Mai mult decât atât, este una din cărţile care te scoate din mormânt - m-am tot gândit dând târcoale rogojinei, pe plajă, astăzi, poate în ultima scrâşnire-a acestei veri. M-am mai gândit la un plan, de fapt la o structură a planurilor, pe care să pot agăţa zecile de fragmente din care-i compus romanţul meu. Şi mi s-a părut c-am găsit-o. Umblând cu picioarele prin apa călduţă, "ca printr-o altă mare", m-am întors pe plajă spre casă. Şi, întorcându-mă către ea, mi s-a părut c-am găsit-o.

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu