Mincu, la ultimul examen de literatură contemporană din anul IV, plimbându-se leonin, deci cu coama-n vânt, şi dictându-ne: "Tu!", "Nichita Stănescu!", "Tu, de-acolo - Sorescu!", apoi văzându-ne, pe mine şi pe F., în aceeaşi bancă (care s-a dovedit a fi barcă): "Tu!", "Mircea Ivănescu!" (către F.), şi "Tu!", "Ion Gheorghe!" (către mine). Aşa, deci subiectele au fost împărţite. Abia de fac două scrijelituri pe ciornă, că prind şoapta lui F.: "Auzi, Mircea, ce-a scris Ivănescu ăsta?". "Băi", zic, "a scris mai multe: poeme, poesii, versuri, vechi sau noi, din-astea...". F. se uită la mine dojenitor: "Faci mişto?". Mă grăbesc să-l asigur că nu, pentru a câştiga timp cu propriul meu subiect, fiindcă altfel l-aş fi consumat pe tot explicându-i lui F. despre Mircea Ivănescu. "Lasă", zic, "spune şi tu ceva acolo de poemele cu Mopete...". "Cu ce?", "Muppets, ştii tu, păpuşi, obiecte textuale - e simplu, tre' să ai... papagal". În fine, ajung în faţa comisiei, spun abia două vorbe, cum că mie nu prea-mi place Ion Gheorghe, la care Mincu mă-ntrerupe: "Cum, o să ajungi la Viena şi-o să te-ntrebe ăia ce poet orfic avem, iar tu o să răspunzi c-ar zice unu', Mincu, c-ar fi Ion Gheorghe, dar că ţie nu-ţi prea place? Hai, fugi şi mai citeşte!" După care o întreabă, aparte, pe Alina (asistenta lui de atunci): "Ce zici, lui Mircea îi punem nota 4 sau o steluţă?" Alina, temerară, răspunde: "Îi punem steluţă!"
Ies din sală. Nimeni nu luase examenul până atunci. Toţi sperau că măcar eu, deja nominalizat la bursa Herder, să sparg gheaţa. Am clătinat trist din cap la ieşire şi toată hoarda studentelor demoazele s-a potolit brusc, aşa cum se-opresc din tremurare şuncile unui elefant. Până la următoarea deschidere-a uşii, prin care-a pătruns, calm şi surâzător, colegul meu F.: "Ei?". "10!", a replicat el, fără să clipească. "Ce ţi-a picat?". "Mircea Ivănescu!". "Şi ce-ai zis?". "Păi cum? Poemele cu Mopete!". "Cu cine?". F. n-a mai răspuns - a plecat mândru, aproape bombat, fără să mai arunce nicio privire.
[Muzică de fundal...]
Eu

Tocmai devenit lider mondial în păpădii îmblânzite genetic, frenetic şi bezmetic.
Pe aici
- Io Mircea (179)
- Fulgi (114)
- Fan club (56)
- Păpădii (44)
- Luca (43)
- Ştefănuţ (26)
- Firenze (21)
- Căţelul Grigore (20)
- Cami Sutra (17)
- Prozuţe (16)
- Cinema (12)
- City writing (12)
- Divina (12)
- Miau (12)
- O rândunică în mall (12)
- Zid vid (9)
- Filmocărţi (8)
- Grazia (8)
- OPPS (8)
- Trădări (8)
- Viduri (6)
- Nesimţiri (5)
- Alina (4)
- Cezara (4)
- Rosa (4)
- 11 veselii (3)
- Cărţulii (3)
- Editura (3)
- No copyright (3)
- Superzeroul (3)
- Napoli (2)
- Adevărul (1)
- Economiastice (1)
- Reclamaţii (1)
- Tomis (1)
Până aici
Prin alte locuri
-
-
Institutul Blecher, ediția 320Acum 3 zile
-
Poesis internațional, nr. 35 (1/2025)Acum 2 săptămâni
-
Casa de cultură George VasilieviciAcum o lună
-
TwilightAcum 2 luni
-
Despre iubireAcum 4 luni
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Dobrojazz #5Acum 6 ani
-
Atelier de scris și storytelling la BrașovAcum 6 ani
-
Stoian G Bogdan - Flower PussyAcum 7 ani
-
2018Acum 7 ani
-
śīla pāramitāAcum 7 ani
-
-
-
Timișoara, 1989Acum 8 ani
-
AvatarAcum 8 ani
-
Obytovna 02- KOLIN (3)Acum 9 ani
-
-
-
Un rămas bun și un bun venitAcum 11 ani
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Un produs Blogger.
Mircea Ivănescu - o amintire indirectă
Publicat de
Mircea Ţuglea
on sâmbătă, iulie 23, 2011
Etichete:
Prozuţe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu