Acum, după ce aproape c-am terminat traducerea unuia dintre volumele lui Derrida, am căutat şi filmul făcut despre el în 2002. Merită şi nu prea. Este evidentă ideea realizatorilor de-a deconstrui demersul biografic & narativ, şi până la urmă însăşi deconstrucţia. Însă, încercând să iasă din schemă, ajung să-l întrebe pe filosof chestii puerile sau de-a dreptul tâmpite, forţându-i nişte răspunsuri pe măsură. Mi s-a părut antologică faza în care Derrida este atras, pe tonul cel mai natural idiot cu putinţă, într-o comparaţie între deconstrucţie şi Seinfeld. Replica sa: "Deconstrucţia, aşa cum o înţeleg eu, nu produce sitcom-uri." Echivalentă cu a lăsa, în logica deconstructivistă, răspunsul deschis la întrebarea dacă nu cumva sitcom-urile produc deconstrucţie...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu