Cântecel

[cântat şi jucat pentru Ştefănuţ, astăzi]

Tot ce mişcă
e-o morişcă
o pisică
foarte mică
care-abia ce se ridică
pe lăbuţe, dar de frică
cade-ndată înapoi.

E-un pisoi
care aleargă
fără ţintă, şi prin iarbă
se ciocneşte de-un căţel
care a uitat de el
şi adoarme-n plină zi
ca şi cum nici n-ar mai fi
noapte.

Şi pisoiul este foarte
intrigat
cu lăbuţa dă mirat
pipăind prin jur
face repede un tur
cu lăbuţa, după care
e decis
să îi intre
căţelului
în vis.

2 comentarii:

grigoreS spunea...

Misto, uite cum incepe o carte pentru copii.
O singura observatie>pentru melodicitatea finalului :D, cred ca suna mai bine>
...să îi intre
căţelului
în vis.

Mircea Ţuglea spunea...

Da, pare că ai dreptate, modific... Şi asta, ultima strofă, e scrisă "după" (cred că se vede, nu?) - restul versurilor mi-au venit aproape instantaneu în minte...