Am chef de un măr

Scriu acum de pe-un desktop Toshiba vechi de vreo şapte ani, cu Pentium 4 la 1,7 Ghz şi 384 RAM. Din cinci în cinci minute se opreşte să ofteze, sau poate să caşte. Monitorul, un TFT 5005 Compaq de 15 inci, are la deschidere un soi de bolboroseală roz-verzulie. Îşi revine cam într-un sfert de oră. Multifuncţionalul Brother s-a blocat complet nu demult şi a trebuit resetat. Acum nu mai funcţionează faxul, habar n-am de ce. Pentru deplasări aveam un laptop Amilo, vechi şi el de cinci ani, cu Centrino la 1,5 Ghz şi 512 RAM. În ultimul an i s-a dus tastatura, balamalele sunt crăpate şi abia se mai mişcă. Când l-am luat anul trecut în Vama Veche, sau în Bulgaria, am cărat ruşinat după mine şi-o tastatură externă butucănoasă. La chefuri prefer să pun muzica direct de pe telefon. Acasă am un desktop Core2Duo bunicel, numai că luna trecută i s-a dus placa de bază. M-a lăsat repejor fără 300 de lei, care oricum îmi zornăiau degeaba în buzunar. Plus că i-am pus un card reader care se-ncalecă foarte pervers cu USB-urile. Aşa nu mai merge. Am nevoie de-un laptop. Mai precis de unul ca ăsta. Am nevoie - ba nu - am chef de un măr.