Formatarea minţii mele

Nu ştiu cum să vă zic, dar mă cunosc cu calculatoarele de vreo cinşpe ani (de la Macintosh-ul luat de la Doina Jela şi pasat apoi lui Şoitu - dar asta e altă poveste...) - şi până acum n-am avut nici un virus. Până acum, adică ieri. Totul a venit printr-un mail semioficial (are cumva legătură cu nişte inspectori...), care s-a strecurat cu gondola prin canalettele minţii mele dedublate şi PC-ceşti, sau cu telegondola pe deasupra, cum vreţi. Suficient să-mi îngroape browser-ele: Chrome bălmăjea că nu "citeşte-n memorie" (s-a apucat şi ăsta de citit, băi!), Internet Explorer-ul se făcea că încarcă marfă, ba până şi-un Safari de Windows gâfâia de parcă ar fi fost prins cu puşca goală prin junglă. PC-celul meu urla din hard ca şi cum ar fi rulat simulări NASA, deşi nu făcea nimic vizibil. Un softuţ anti-malware mi-a găsit vreo douăş' de băieţi răutăcioşi, care dădeau cu bâta-n vitrine. Mi-a disparut sunetul ca să nu aud cum se sparg! Am aplicat soluţia finală cu inima sfâşiată. Format C. Mă şi gândeam să-mi instalez un Leopard care să-l muşte de fund pe Bill Gates, în Safari. Mă gândeam chiar că mi-am formatat mintea, şi-o să pun un Linux pe ea! După care o s-o formatez din nou! Aşa, mintea mea va fi mereu ca de nou-născut!

P.S. După formatare merge numai bine, la desert, un d-ăsta adunat de pe stradă ca Manu Chao: