Te uită cum ninge-n ianuare

Am ieşit pe la miezul nopţii să-mi cumpăr nu ştiu ce de la non-stop. Non-stop-urile sunt o treabă bună, mai ales pentru noctambuli ca mine, sper să nu le bage guvernul şi lor nişte taxe, cică fiindcă creează dependenţă. N-am reuşit să-mi identific maşina, parcată în faţa blocului - toate maşinile erau acoperite de zăpadă. Mi-am dat seama că de vreo două ore nimeni nu ieşise din bloc, după zăpada de jumătate de metru din faţa intrării în care nu se vedea nicio urmă. Pe străzi, acelaşi lucru. Înotam printr-o mare de ninsoare, călcând drumuri de nimeni atinse. La întoarcere am fost atent să păşesc pe propriile-mi urme. Am respectat foarte precis traseul: am mers numai pe urme. Cred că zăpada nu trebuie călcată, cum nu trebuie călcate florile. Iubesc zăpada în care nu se văd dâre de paşi, zăpada aia virgină. Aş vrea să rămân în casă până când zăpada se va topi. Să fiu unicul supravieţuitor al acestui alb încremenit.