Leapşă cu Marin Mincu

Trebuie să-mi scriu articolul promis lui Bogdan Creţu pentru ultimul număr al Paradigmei. Mă codesc, am atâtea lucruri de spus, amintiri care-mi colcăie-n minte, pe care nu ştiu cum le voi transmite, am scris de atâtea ori despre Marin Mincu şi totuşi încă nimic esenţial. L-am visat în câteva dăţi după înmormântare, l-am visat chiar ridicându-se din sicriu şi vorbindu-mi. "Pierzi timpul", mi-a spus, "du-te şi scrie, ce mai aştepţi?". Încerc să scriu ceva despre el şi nu reuşesc. Trag mai aproape o carte, cea din colecţia de "ediţii definitive" de la Vinea, Proba de gimnastică, pe care mi-o dăruise la ultima noastră întâlnire. O răsfoiesc şi mă holbez îndelung la portretul făcut de Nichita Stănescu. Fumez, mă întorc în faţa ecranului şi-mi verific poşta, ultimele noutăţi de pe blog. Dau peste o chestie, încă necitită, de-acum două zile a Andreei Pavel, Leapşa, care începe aşa: "Ia cartea cea mai apropiată de tine, deschide-o la pagina 18, şi găseşte rândul 4". Cartea cea mai apropiată de mine acum este, evident, Proba de gimnastică, iar rândul 4 de la pagina 18 provine din prefaţa lui Octavian Soviany, care-l citează pe Marin Mincu: "să vină un medic / mai aud înfundat". Este de fapt un tulburător text din volumul cum mi-am înscenat un accident de maşină, care merită recitit integral: „nici nu ştii cum îţi reintri în simţuri / vezi distrat că atârni de ceva deasupra străzii / în jur se strâng oameni mulţi / de la celelalte maşini / îţi fac semne prin geam cu mâna /să vadă dacă eşti viu / tu nu le răspunzi blocat de spaimă / s-ar putea să aluneci tocmai acum în vârtej / dacă nu e mort / se află sub şoc / auzi o voce strecurată lent spre organul tău auditiv / nu trebuie să te laşi / să aluneci în starea de şoc / acum trebuie să mă mişc / să nu mă gândesc la ce s-a întâmplat / întind mâna / împing uşa din dreapta / e blocată / sunt foarte calm / îmi propun să nu mă grăbesc / mă răsucesc spre stânga / corpul meu are reacţie / ascultă de comenzile mele / e mai greu cu picioarele / pe care nu am curaj să le mişc / trag de ceva / face clic / acţionez mecanismul de deschidere / împing cu putere / cedează / se deschide uşa din spate puţin / cei de afară o forţează până la capăt / cu mâini sigure mă prind de umeri / repede mă scot de sub fiare / să vină un medic / mai aud înfundat".

[Continuarea, sper, în Paradigma].