... care iarăşi şi-a înscenat un accident, de data aceasta unul vascular, şi se află internat în momentul de faţă la spitalul Elias în stare gravă. Trebuie neapărat să-i citim cartea în care ne va povesti şi această liminară experienţă a sa.
Aoleu! E pe bune? Sa-i tinem pumnii, atunci! Stii ceva, cenaclul de maine (la care se presupune ca ar trebui sa citesc) se mai tine? Ca nu prea cred, daca-i adevarat ca e-n spital... Insa, vorba ta - sa ne dorim sa citim cat mai curand poemele de spital ale unui Marin Mincu la fel de iactant & gascon ca-ntotdeauna!
nici vorbă de cenaclu, radu. l-am pus și pe miki în temă. să sperăm că e doar o amânare [au mai fost câteva...] inițial doar "pe surse", apoi confirmată, că n-a ajuns încă știre "pe bune" e deja un miracol.. din toată inima sper să nici nu ajungă... ajungă-le politichia, cu strigoii săi joviali
”În stalactit se-ncheagă/O undă picurată pe-o stâncă ne-ncetat/Astfel oftarea-mi lină/Aice-i închegată/Suspin cristalizat.” (P. B. Hasdeu)Și cu asta am spus ce am vrut să-i spun scriitorului Marin Mincu acum aproape 16 ani într-un examen de demult(n-am reușit atunci pentru că era exuberant, jubila să afle...răspunsul, varianta corectă...)
"Ma temeam sa aud o veste proasta... Dar e de-a dreptul foarte proasta... Una din glumele mizerabile ale vietii, nu, nu, nicidecum din cele antonpannesti ale lui Marin... Am sa tremur in noaptea asta rugandu-ma pentru el si sperand sa treaca si peste aceasta cumpana...
Si uite-asa, ma navalesc amintirile si ma trezesc in caminul studentesc Calarasi din strada Matei Basarab, unde locuiam, in anul I de studii, in fostele grajduri regale, veniti de prin fel si fel de colturi ale tarii... Dormitorul lui era "dotat" cu vreo 25 de paturi, iar printr-o usa blocata de un dulap de lemn se auzea viata palpitanta a altui dormitor de "numai" 10 paturi... Imi zagazuiesc avantul memoriei si redau doar scena, des repetata, cand Marin trecea tantos si mandru prin labirintul dormitoarelor acestui nefericit, dar nu neinteresant camin, purtand la subtioara un cartoi voluminos - un exemplar din editia originala a "Istoriei literaturii romane..." de George Calinescu. Noi nu apucam nici macar sa o prindem la biblioteca... Iar daca venea la mult timp dupa miezul noptii (si cel mai adesea la aceste ore revenea), striga cat putea de tare: "Treziti-va, adormitilor, va provoc sa discutam despre 'Ce este omul in fata Universului?'"... Din diverse directii se napusteau atunci asupra lui fel de fel de obiecte zburatoare, usor identificabile... Intr-adevar, sa-i tinem lui Marin pumnii inimii - si sa speram in minunea transformarii acestei imbecile situatii intr-un text post-traumatizant, pe care sa-l savuram, dă Doamne, in lectura autorului...
Nu, nu pot sa va urez o seara buna, caci este tare ne-buna...
11 comentarii:
Îi ţin pumnii!
Aoleu! E pe bune?
Sa-i tinem pumnii, atunci!
Stii ceva, cenaclul de maine (la care se presupune ca ar trebui sa citesc) se mai tine? Ca nu prea cred, daca-i adevarat ca e-n spital...
Insa, vorba ta - sa ne dorim sa citim cat mai curand poemele de spital ale unui Marin Mincu la fel de iactant & gascon ca-ntotdeauna!
Din păcate, este pe bune...
Cu cenaclul, şi eu bănuiesc la fel.
nici vorbă de cenaclu, radu. l-am pus și pe miki în temă. să sperăm că e doar o amânare [au mai fost câteva...]
inițial doar "pe surse", apoi confirmată, că n-a ajuns încă știre "pe bune" e deja un miracol.. din toată inima sper să nici nu ajungă... ajungă-le politichia, cu strigoii săi joviali
Tare tristă veste... Dar, dacă Ion Pop a revenit "de dincolo", cum îl ştiu eu pe Marin Mincu, n-are să se lase mai prejos!
Starea de aseară este aceeaşi şi acum... Comă, nicio reacţie organică, nicio intervenţie chirurgicală posibilă. Marin Mincu pluteşte.
Păcat ! Bun scriitor și mai bun cititor ! Și noi suntem din ce în ce mai buni cititori cu ajutorul lui.
”În stalactit se-ncheagă/O undă picurată pe-o stâncă ne-ncetat/Astfel oftarea-mi lină/Aice-i închegată/Suspin cristalizat.” (P. B. Hasdeu)Și cu asta am spus ce am vrut să-i spun scriitorului Marin Mincu acum aproape 16 ani într-un examen de demult(n-am reușit atunci pentru că era exuberant, jubila să afle...răspunsul, varianta corectă...)
Din partea domnului profesor George Guţu:
"Ma temeam sa aud o veste proasta... Dar e de-a dreptul foarte proasta... Una din glumele mizerabile ale vietii, nu, nu, nicidecum din cele antonpannesti ale lui Marin... Am sa tremur in noaptea asta rugandu-ma pentru el si sperand sa treaca si peste aceasta cumpana...
Si uite-asa, ma navalesc amintirile si ma trezesc in caminul studentesc Calarasi din strada Matei Basarab, unde locuiam, in anul I de studii, in fostele grajduri regale, veniti de prin fel si fel de colturi ale tarii... Dormitorul lui era "dotat" cu vreo 25 de paturi, iar printr-o usa blocata de un dulap de lemn se auzea viata palpitanta a altui dormitor de "numai" 10 paturi...
Imi zagazuiesc avantul memoriei si redau doar scena, des repetata, cand Marin trecea tantos si mandru prin labirintul dormitoarelor acestui nefericit, dar nu neinteresant camin, purtand la subtioara un cartoi voluminos - un exemplar din editia originala a "Istoriei literaturii romane..." de George Calinescu. Noi nu apucam nici macar sa o prindem la biblioteca... Iar daca venea la mult timp dupa miezul noptii (si cel mai adesea la aceste ore revenea), striga cat putea de tare: "Treziti-va, adormitilor, va provoc sa discutam despre 'Ce este omul in fata Universului?'"... Din diverse directii se napusteau atunci asupra lui fel de fel de obiecte zburatoare, usor identificabile...
Intr-adevar, sa-i tinem lui Marin pumnii inimii - si sa speram in minunea transformarii acestei imbecile situatii intr-un text post-traumatizant, pe care sa-l savuram, dă Doamne, in lectura autorului...
Nu, nu pot sa va urez o seara buna, caci este tare ne-buna...
George Gutu"
mircea, maine o sa iti dau vesti de la spital.
Trimiteți un comentariu