Luni. Ce-mi place mie ziua asta. Trezit cu capu' mare, rezultat al sticlei de vin băute aseară, al celor 4-5 episoade din Seinfeld, al lecturii ziarului Timpul şi a cărţii lui Dan Iancu, pe care am găsit-o la poştă, revenind din Buzău. Apa oprită, reparaţii la conducte care trebuiau să se termine acum o săptămână. Şi totuşi aseară am făcut duş la miezul nopţii. Ciudat. Încep să sune telefoanele, amândouă în acelaşi timp. Dacă aş fi avut cinci, ar fi sunat toate deodată. Traduceri, prostii. Trebuie să ajung până la Kogălniceanu, la aeroport. Afară plouă torenţial. Cât cobor până la maşină, sunt deja ud leoarcă. În maşină, nu văd nimic, nici în stânga nici în dreapta. Dezaburirea nu funcţionează. Îi mulţumesc încă o dată celui la care a stat maşina, cât mi-a fost mie permisul suspendat, care nu ştiu ce reparaţii a făcut, aşa încât trebuie să pun antigel sau apă săptămânal. Fiindcă antigelul curge. Continuu. Nici un mecanic n-a putut să-mi spună pe unde. Şi, fără lichid de răcire, nu merge nici aerul condiţionat nici dezaburirea. Conduc ca orbul prin oraş, apoi până la aeroport. Merg cu 50 de kilometri la oră, dar tot nu văd nimic. În stânga mea, pe banda a doua, zboară turiştii care se întorc de pe litoral. Numai maşini cu numere de Bucureşti sau Braşov. A, şi uitasem să zic, telefoane. Traduceri, prostii. Fac o oră jumătate până la Kogălniceanu. Avionul e tot acolo. Nici nu ştiu dacă a plecat, pe ploaia asta. Mă întorc ca melcul în Constanţa şi opresc la un hypermarket să iau antigel şi nişte bere. Hypermarketul este plin de turişti care s-au refugiat aici din cauză că nu mai pot face plajă. Mă strecor printre ei cu umbrela ca un Batman cu paraşută. Uitasem, telefoane, prostii. Chiar în timp ce turnam antigelul. Cu o mână ţin umbrela, cu alta torn licoarea, cu cealaltă vorbesc la telefon. Plouă în continuare torenţial. N-am văzut ploaie ca asta de ani de zile. Dar de ce trebuie tocmai eu să mă strecor prin ea? Revin în oraş. Ajung la notariat. Cum aştept să se legalizeze traducerile, fumând, văd deja două tamponări. Şoferi nervoşi, care se înjură unul pe celălalt. Mă hotărăsc să nu mă mai duc la birou. Îmi e de ajuns. Dacă ajung cu bine acasă mă pot considera norocos. Şi ajung. Deschid frigiderul, fiindcă, uitasem să spun, n-am mâncat nimic de aseară. Cam ca-n clipul ăsta. Sigur că-n frigider nu-i mare lucru, doar nişte struguri. Aşa că dau telefon şi comand o pizza. Acum... aştept pizza promisă.
[Update: Pizza a venit, ploaia s-a oprit, până şi soarele şi-a băgat nasul un pic. Mă uit la Modern Times al lui Chaplin, un film pe care l-am văzut de mii de ori, dar niciodată cap-coadă. Nu mă deranjaţi... ]
Eu
Pe aici
- Io Mircea (179)
- Fulgi (114)
- Fan club (56)
- Păpădii (44)
- Luca (43)
- Ştefănuţ (26)
- Firenze (21)
- Căţelul Grigore (20)
- Cami Sutra (17)
- Prozuţe (16)
- Cinema (12)
- City writing (12)
- Divina (12)
- Miau (12)
- O rândunică în mall (12)
- Zid vid (9)
- Filmocărţi (8)
- Grazia (8)
- OPPS (8)
- Trădări (8)
- Viduri (6)
- Nesimţiri (5)
- Alina (4)
- Cezara (4)
- Rosa (4)
- 11 veselii (3)
- Cărţulii (3)
- Editura (3)
- No copyright (3)
- Superzeroul (3)
- Napoli (2)
- Adevărul (1)
- Economiastice (1)
- Reclamaţii (1)
- Tomis (1)
Până aici
Prin alte locuri
-
-
Despre iubireAcum 6 zile
-
Institutul Blecher, ediția 297Acum o săptămână
-
De ce să te înscrii la un curs onlineAcum 2 săptămâni
-
-
Intrăm în atmosferăAcum 5 luni
-
-
-
Margaret TomlinsonAcum 7 luni
-
Biografie Gelu VlașinAcum un an
-
-
În lumină (In The Light)Acum 2 ani
-
-
-
-
-
-
Poeme de Nick FăgădarAcum 4 ani
-
-
Atelier de scris și storytelling la BrașovAcum 5 ani
-
Krishna saidAcum 5 ani
-
M-am mutatAcum 6 ani
-
Munca / Edit. Tracus Arte / 2016Acum 6 ani
-
-
OBSESIV (mixturi)Acum 8 ani
-
-
-
Un rămas bun și un bun venitAcum 10 ani
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Un produs Blogger.
O zi ca dracu' / sau Pizza promisă
Publicat de
Mircea Ţuglea
on luni, septembrie 07, 2009
Etichete:
Io Mircea
9 comentarii:
hehe, idem si aproape la fel, cu mici salturi din generic si in ziua mea de luni, a.c. am mers cu masina prin perdeaua de ploaie ca orbetele cu lumanarea stinsa in mana prin camarile celor care nu se dezic de la burdusirea lor (pe timp de iarna) cu borcane ba goale, ba cu acrituri. mi-am zis ca daca am taiat fata unuia, macar am facut-o neintentionat, asa cum inconstienta o fac, de regula, pe vreme uscata. ha. dezaburirea pe spate n-a vrut neam sa porneasca, am apasat butonul si apasat a ramas, zic, suflarea dragonului n-o am, sa ii fie de bine. vad prost oricum, cu sau fara alte apucaturi tehnico-temporale, separat sau in tandem. si am luat-o asa (inapta de orice protest) pana hat acasa, teafara si uda la tenisi. si am zambit la ziua ta, si ea inapoi, uracioasa, cu tine vaslind, in iuresul trebilor de rezolvat, la barca pneumatica pe rotile cu sot(i).
adică ţie nu-ţi mergea dezaburirea din spate? atâta tot? eu vedeam perfect în spate, deloc în faţă... aş fi putut merge în marşarier până la aeroport, aş fi ajuns mai repede...
in fata vedeam perfect, ofticoasa doar pe spate, mi se nazarise ca ceva mi se pregateste de la spate, ca-mi vine de acolo si ma suie pe o creasta de tabla, si ma obliga sa-i ricosez, fara voia mea, in freza.
dacă-i în freză ia-ţi coafeză... :)
daca ai vazut Modern Times de mii de ori, dar niciodata pana la capat, nu avea sens sa ti-l mai pui sa-l vezi. tot degeaba.
Sens? Ce înseamnă sens? Este un non-sens.
uite, domle, o bucăţică bună de proză...:)
bun text, bun retrovizor, l-am citit cu sufletul la ceafa! cat despre Timpuri Noi, uite-aici timpuri şi mai noi: http://bucurenci.ro/2009/09/capitalism-secolul-21/
ăsta nu era de la Daciana Sârbu?
Trimiteți un comentariu