lui Virgil
toţi vor fugi din oraş în aceeaşi zi.
te vei trezi singur
ca un cuvânt al unei limbi dispărute
săpat în piatră.
ori te-ai putea urca în cel mai înalt copac
să mai vezi vălătucii de praf, urma păsărilor stârnite,
să-ntinzi palma în zare, mirat câte poate cuprinde?
ori ai putea învăţa-o pe piatră
să te rostească?
voi învăţa să ascult.
[Cum până luni-marţi vom fi în Vama Veche, vă las cu păpădia asta săptămânală, în care am aruncat deja câteva pietre pe blogul autorului. Se nimereşte să fie şi a o suta postare a blogului cu păpădii. Cine vrea să-i ureze la mai multe să vină pe vreo terasă în Vamă, că dăm de băut...]
[Aflaţi mai multe detalii despre OPPS / O păpădie pe săptămână.]
Despre iubire
Acum 2 zile
8 comentarii:
coane Mircica m-am suparat.Pai dai poezii numai din "gasca" pe care le rontaim cu totii?
ce zici de:
http://pierdutaprintreranduri.wordpress.com/
hai sa te vad, dai ceva?!!!!!
pune, bre, linkul ala pe bune, sa stie lumea unde arunci cu pietre :) sper ca sunt pietre pretioase. hai, semipretioase, sa ajunga la toti!
@ zânaparcă - nu prea văd poezie pe-acolo....
@ mugur - hiperpreţioase! l-am pus...
asa e bine coane?
http://pierdutaprintreranduri.wordpress.com/2009/07/20/furtuna-de-iubire/
da, şi mi-e mie frică de fericire...
nut-i f-ie frica, gramatica na omor-it peni meni!
este gramatic-a fericiriiiiii...
@agercupresu - vezi ca imoralitatea ca si matematica omoara ca o moara...
te pup coane Mircica.
Trimiteți un comentariu