Claxonul

Am auzit toată ziua un claxon insistent. Când am oprit maşina încă-l mai auzeam. Am ascultat cu atenţie şi mi-am dat seama că vine din interior. Am dat târcoale maşinii de câteva ori, cam speriat. Era stins, parcă înăbuşit, dar insistent ca la stopuri. Într-un târziu am realizat că venea din portbagaj. Mi-am şi amintit că acolo ţineam maşinuţa lui Luca, care claxona de dimineaţă grăbită să ne întoarcem la el.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Se pare ca naratorul-personaj din acest text era captiv unui exercitiu contemplativ, astfel se explica aceasta fapta tragi-comica...

Mircea Ţuglea spunea...

Era chiar foarte captiv, după ce-a alergat toată ziua prin oraş... Aşa este naratorul ăsta de personaj, contemplativ până şi la volan...

Anonim spunea...

original:)
Am aflat de tine de la ..Marin Mincu...apoi am inceput sa citesc ceea cea am gasit pe net...mi-au placut scrierile talee

Mircea Ţuglea spunea...

Bine că nu s-a întâmplat invers (vezi secţiunea No copyright)...

zanaparca (nad tuhim) spunea...

coane Mircica sa nu fie semn rau claxonul asta, zic si eu.
si imi scuip in san.

ca asa e cand iti suna si nu-l gasesti...

Mircea Ţuglea spunea...

Mai rău e când îl găseşti şi nu-ţi sună...

Anda spunea...

Eu una m-am speriat nitel cand ai inceput sa spui despre claxoane. Am crezut ca o sa ne povestesti despre cum stai toata ziua in masina si incerci sa gasesti cel mai bun sunet pentru claxon. Pfiu, era doar un vis...

Mircea Ţuglea spunea...

Cel mai bun sunet pentru claxon este tăcerea. Nu ştiu cine mi-a băgat asta-n cap...