Monologuri Marin Mincu – Mircea Ţuglea
Aici a fost un text fără copyright care nu mai este. Nu mai este fără copyright. N-am mai lăsat nici măcar nota (care spunea că e vorba despre "un răspuns la aşa-zisul interviu (care nu-mi aparţine) "luat" de mine lui Marin Mincu în revista Paradigma (iunie 2008)" şi că "a fost înaintat acum aproape trei luni revistei Tomis spre publicare, lucru care nu s-a întâmplat nici până astăzi". Textul a fost scos fiindcă între timp două dintre persoanele despre care vorbeam în el şi în notă nu mai sunt printre noi. Oricum, a fost preluat, mai mult sau mai puţin fragmentar, şi pe alte bloguri. Dacă vă grăbiţi, încă îl mai puteţi lectura...
Eu
Tocmai devenit lider mondial în păpădii îmblânzite genetic, frenetic şi bezmetic.
Pe aici
- Io Mircea (179)
- Fulgi (114)
- Fan club (56)
- Păpădii (44)
- Luca (43)
- Ştefănuţ (26)
- Firenze (21)
- Căţelul Grigore (20)
- Cami Sutra (17)
- Prozuţe (16)
- Cinema (12)
- City writing (12)
- Divina (12)
- Miau (12)
- O rândunică în mall (12)
- Zid vid (9)
- Filmocărţi (8)
- Grazia (8)
- OPPS (8)
- Trădări (8)
- Viduri (6)
- Nesimţiri (5)
- Alina (4)
- Cezara (4)
- Rosa (4)
- 11 veselii (3)
- Cărţulii (3)
- Editura (3)
- No copyright (3)
- Superzeroul (3)
- Napoli (2)
- Adevărul (1)
- Economiastice (1)
- Reclamaţii (1)
- Tomis (1)
Până aici
Prin alte locuri
-
-
Institutul Blecher, ediția 307Acum 2 zile
-
WaysAcum o săptămână
-
despre iubireAcum 2 săptămâni
-
When everything gets in the wayAcum 3 luni
-
-
-
-
-
Intrăm în atmosferăAcum 11 luni
-
Biografie Gelu VlașinAcum un an
-
-
-
-
-
-
-
Poeme de Nick FăgădarAcum 5 ani
-
-
Atelier de scris și storytelling la BrașovAcum 5 ani
-
Krishna saidAcum 6 ani
-
M-am mutatAcum 6 ani
-
Munca / Edit. Tracus Arte / 2016Acum 7 ani
-
-
OBSESIV (mixturi)Acum 8 ani
-
-
-
Un rămas bun și un bun venitAcum 10 ani
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Un produs Blogger.
Proezii cu păpădii
Publicat de
Mircea Ţuglea
on luni, octombrie 13, 2008
Etichete:
No copyright,
Păpădii
Alergători
Citiri
Ză list
5 comentarii:
sper ca acest text sa vada, in cele din urma, si lumina tiparului, desi nu-i rau nici asa, la umbra unui barlog de blog. cu cenzura la tomis ce sa mai spun, si-a facut un titlu de glorie din primul exil asa ca o tine mai departe asa, sa nu-si sifoneze brandul. bine ca m-am carat.
cu chestiile astea doua de-aici, cu pietrele si monologurile, ti-ai asigurat un loc de parcare in literatura. poate sa fie si subterana, parcarea, ca nu se supara nimeni. (desi, hm. ar fi un excelent motiv de exil...)
Te salut, Mircea!
Sunt lucruri care nu mai merita nicio nuntzare. Altele, in schimb, merita macar o scufundare in apele adinci ale sub-mesei...
Imi pare sincer rau ca povestea asta, a chiustengenilor d'antan, se face din ce in ce mai neclara.
Sper ca profesorul Marin Mincu sa publice volumul "Hotel Chiustenge" si promit ca din indepartata patrie spre care sper sa dispar pentru citiva ani, sa pot scrie "romanul chiustengean". Dup-aia, fie ce-o fi cu lumea noastra literara!
Ai grija de privirea aia limpede de care zici!
Te salut şi eu, Sorine. În ce îndepărtată patrie vrei iarăşi să dispari? Alergi şi tu, ca Stamate, "nebun, micşorându-ţi mereu volumul, cu scopul de a putea odată pătrunde şi dispărea în infinitul mic"?
Marin Mincu pentru Mircea Ţuglea precum Mircea Ţuglea pentru... "nişte găini vorbitoare". Probabil nu vă mai amintiţi, dar niciodată cuvântul "găină" nu mi-a sunat mai bine şi mai proetic ca la acea oră de limba română, rostit de acel profesor, într-un anume liceu. Acel şi el.
Dar "Găină" sună foarte bine, ar merita să devină titlul unui volum de poezie. Şi ce nume de munte mai frumos decât cel al Găinii?
Trimiteți un comentariu