mircea ţuglea - blog cu păpădii

Taking five

2012-05-24T17:53:00.000+03:00

Luca la 5 ani, alături de Robert, Eric şi Vlad.

Prin Cărtureşti cu Lana del Rey

2012-05-23T16:49:00.000+03:00

Iaca ce-am mai citit ascultând Diet Mountain Dew:

Până la urmă l-am cumpărat pe Bogdan Lipcanu, că m-a făcut să râd. Mi-a plăcut şi Spaţiul privat, dar era prea scump şi oricum l-am citit în librărie. Şi, tot nu m-am prins ce înţelege Andrei Doboş prin linghişpir. Acum, trebuie să fugim la ziua lui Luca: face 5 ani!

Instalaţie pentru noaptea muzeelor

2012-05-20T23:39:00.000+03:00

Simplu: când vine noaptea, o băgăm în priză.

[lucrare fără titlu de Octavia Stratulat, din expoziţia Scara cu flori de la Muzeul de Artă Constanţa]

Niște ciutani

2012-05-02T23:07:00.002+03:00

Din Vârf de Brad, în Ciuta, de la vulcanii noroioși, Mânăstirea Ciolanu, tabăra de sculptură de la Măgura și de peste râul Buzău. Cu Emi, Elena și Ilinca Avrămescu. Găzduiți de Sorin și Crenguța.

Reclame, copywriteri (idioate/idioţi)

2012-04-17T21:32:00.004+03:00

Dragă Iepuraşule, eu chiar te vreau cadou, mai ales că ai toate calităţile unui TV perfect. Dar nu înţeleg de ce, dacă tot eşti cadou, ai un "preţ irezistibil"!

Din B. - pentru G.

2012-04-10T23:27:00.007+03:00

Auzită în Balcic, la The Voice. Cred că lui George i-ar fi plăcut.

Bonus, un comentariu al meu despre George:

"Unii îşi mângâie ridurile cu vârfurile degetelor, alţii degetele cu vârfurile ridurilor. Aici e toată diferenţa…"

First day in Balcic

2012-04-07T22:35:00.007+03:00

Teatrul de păpuşi

2012-03-18T18:34:00.001+02:00

„Mai există teatru în oraşul ăsta?”, mă întreabă doamna Ştefania. „La aşa oraş, aşa teatru”, îi răspund. „De păpuşi”.

Floarea lebedelor

2012-03-03T15:45:00.003+02:00

Flamă de foame

2012-02-29T17:33:00.003+02:00

Iaca şi traducerea unui mic poem de Paul Celan, pe care tocmai ce-am terminat-o şi, de tare ce mi-a plăcut, am şi publicat-o. N-am verificat încă dacă mai există variante în română.

DE NEVISAT roasă,
ţara de azimă străbătută fără somn
îşi ridică muntele vieţii.
Din miezul ei
frămânţi iarăşi numele noastre
pe care, cu un ochi
semănând cu al tău
la fiecare din degete,
le pipăi în căutarea
unui loc, prin care
să mă pot trezi mai devreme la tine,
limpede
flamă de foame în gură.

(Ceva info despre text [Von ungeträumtem geätzt], să zicem că de aici.)

Au venit păsările

2012-02-26T17:26:00.002+02:00

Vestirea

2012-02-20T01:01:00.000+02:00

Poate că eu nu sunt un povestitor, ci un prevestitor – poate că nu sunt prevestitor, ci povestitor, şi poate că nu sunt nici povestitor, nici prevestitor: sunt, cum s-ar zice, un vestitor. Vestesc. Ce anume? Greu de spus. Vestesc nemurirea. Am spus bine? Încerc din nou. Vestesc murirea. A mai fost vestită. Să vestesc nemurirea muririi? Sau murirea nemuririi? Nu prea ştiu ce să vestesc. Sunt totuşi un vestitor. Nu un povestitor, nici un prevestitor. Sunt ăla care aduce veştile la televizor. Unde ele clipesc, apoi mor.

Mai bine lună decât soare

2012-02-18T22:05:00.001+02:00

Nu ştiam cât de mulţi filosofi avem

2012-02-16T00:43:00.004+02:00

Acum câteva minute, pe TVR HD, a fost "documentarul" ăsta. În reluare, că mai văzusem secvenţe din el, parcă pe TVR Cultural. În fine. Am rămas blocat la faza [02:46-04:40] cu "neromânii" Zigu Ornea sau Ovid S. Crohmălniceanu, care-au scris cele mai cuprinzătoare "istorii" ale perioadei interbelice, de o "sensibilitate care nu le permite (...) să meargă la esenţa lucrurilor", faţă de care "e nevoie de o altă apropiere sufletească", mai "românească", bla-bla. De ce nu spuneţi, frate, că amândoi au fost evrei? Măcar să înţelegem ceva. Sau faza cu "el [Nae Ionescu] nu poate fi pus la zid în integralitatea lui ca plagiator, şi în orice caz nu mai mult decât alţii care-au practicat sportul ăsta" [20:55-21:11]. Deci, a fost plagiator sau nu? Ultimul lucru: o grămadă de oameni aşa-zişi "filosofi", care-au îndrugat doar banalităţi despre Nae Ionescu. În fapt, singurul care-ar fi meritat să vorbească a fost Liviu Bordaş. Puteţi sări prin clipul de mai jos direct până la el, îl veţi recunoaşte uşor, chiar dacă imaginea suferă, şi dă-i, şi suferă:

Simţul perfect

2012-02-13T01:31:00.000+02:00

Pe marea îngheţată

2012-02-11T19:55:00.003+02:00

Arcaşul şi marea

2012-02-07T20:44:00.007+02:00

Şi acum, doar Arcaşul lui Jalea, odihnindu-se ("un personaj de sex incert îndopat cu steroizi" - din Constanţa de odinioară):

Bonus, alte poze de-arcaş în furtună.

Peace

2012-01-30T21:41:00.001+02:00

Pârtie!

2012-01-26T23:43:00.012+02:00

Băse şi Boc către români

2012-01-20T17:06:00.003+02:00

L-au ciuruit

2012-01-15T02:58:00.020+02:00

La vale, pe rotile
cu fotoliul dictatorial
mărşăluind înspre Piaţa Universităţii.
Chiar nu credeam să învăţ astea.
Păream mai tânăr, păream mai OK.
Acum sunt bătrân.
Fotoliul meu se plimbă pe Magheru fără mine.
Dărâmă tranşee fără mine
fără să ştie că toate
maşinile care trec pe Magheru
mă calcă.
Pe micile bătături care sunt,
precum inelele brazilor,
anii aceştia
fără noimă.

[Foto: Hotnews]

Ce sens are să cânt eu la pian când există Harry Tavitian?

2012-01-10T20:45:00.001+02:00

Alexandru Andries - blues pentru claviaturi

Asculta mai multe audio diverse

O rândunică în mall (3)

2012-01-09T18:53:00.004+02:00

Survolând. Văzând. Clarvăzând.
Preţurile de la raft. Ştiind
dinainte care vor fi la promoţie, la care
va fi superofertă, pe care
le vor scumpi pentru-a le ieftini, ce va
costa mai puţin, ce va costa
mai nimic, cât va costa nimicul
dacă va fi şi el redus, dacă vom găsi
în altă parte mai ieftin, dacă ne vor
rambursa diferenţa în alte părţi de nimic
dacă vom lua nimicul în rate (în raţe?), şi-l vom
prăji cu ulei de măsline, dacă nimicul are
gust cu ghimbir, dacă merge cu soia
dacă se poate băga la cuptor ca un curcan
dacă nimicul nu-i chiar un curcan
dezosat, dacă nimicul este chiar
un nimic.
Survolând, văzând, clarvăzând.
Pe toate acestea
rândunica le ştie.

În aceeaşi zi, în aceeaşi lună, în acelaşi an
în acelaşi secol, în acelaşi mileniu, ştim
preţul exact. Ştim preţul. Ştim. Preţul.
Preţul tău.
Pe cât te vinzi? Te vinzi? Avem oferte!
Dacă nu te vinzi avem oferte şi mai bune!
Dacă nu le vrei avem alte oferte!
Şi mai bune! Mult mai bune! Cea
mai bună ofertă este aceea de-a ni te vinde
cu totul, în rate (nu în raţe!), fără dobândă!
Nu vei plăti nimic,
vei primi totul înapoi în 30 de ani!
Nici nu vei şti cine ai fost,
îţi vei şti doar preţul!
În 30 de ani
vei fi preţuit şi iarăşi nepreţuit!
Vei fi o etichetă
cu preţul pe tine!

Maşinuţe

2011-12-31T00:57:00.004+02:00

Primul Moş

2011-12-15T23:48:00.003+02:00